Sunetul nu venea din bucătărie.Nici din baie. Era un foșnet scurt, atent, ca și cum cineva ar fi încercat să nu fie auzit. Olga a încremenit, cu prosopul încă în mâini. Mihai dormea în camera alăturată, respirația lui mică și fierbinte se auzea clar. Apartamentul trebuia să fie gol. Știa sigur asta. Foșnetul s-a repetat.De … Read more
Am plecat spre Casa Uitată chiar a doua zi după citirea testamentului. Nimeni nu m-a condus. Nimeni nu m-a ajutat să-mi strâng puținele lucruri. Sebastian m-a privit din prag, cu un zâmbet strâmb, convins că nu mă va mai vedea niciodată. Drumul era lung și plin de noroi. Roțile căruței scârțâiau, iar Steluța mergea încet, … Read more
În scaunul din dreapta stătea un bărbat. Nemişcat. Faţa îi era palidă, iar buzele vineţii. Dar ceea ce a îngheţat-o pe Maria nu a fost trupul, ci geanta deschisă de la picioarele lui. Bancnote. Multe. Împachetate neglijent, murdare de noroi. Lei. Zeci, poate sute de mii. Pentru o clipă, i s-au înmuiat genunchii. N-a mai … Read more
…pentru prima dată după mulți ani, n-am dormit deloc. Am stat pe marginea patului și m-am uitat la mâinile mele. Mâini care schimbaseră scutece, care cususeră uniforme de școală, care număraseră lei și bănuți ca să ajungă de la o lună la alta. Mâini care nu ceruseră nimic în schimb. Dimineața, casa era liniștită. Copiii … Read more
— La ce-ți trebuie serviciu? Eu câștig destul. Tu ai grijă de casă — spusese atunci, pe un ton care nu lăsa loc de discuții. Și eu acceptasem. Ca de atâtea ori. Pentru liniște. Pentru „familie”. Pentru că așa făceau toate femeile pe care le știam. În gara din București, la prima oră a dimineții, … Read more
— Înțeleg, a spus Alfred, pe un ton blând. Atunci, dacă tot nu putem rămâne… aș vrea doar un lucru. Gabi a zâmbit strâmb. — Ce anume? — Să aduceți cel mai scump vin pe care-l aveți. Un murmur a străbătut sala. Managerul a râs scurt. — Domnule, cred că glumiți. — Nu glumesc deloc, … Read more
Cuvintele lui m-au lovit mai tare decât orice instrucție dură din anii care au urmat. Atunci am tăcut. M-am ridicat, mi-am strâns farfuria și am dus-o la chiuvetă. N-am plâns. Nici atunci, nici mai târziu. Doar am plecat. Anii au trecut unul după altul, ca niște marșuri lungi. Sibiu, apoi misiuni, cursuri, exerciții, nopți nedormite. … Read more
— …acum, nu mâine, nu la primăvară. Toți au amuțit.Igor s-a ridicat brusc de pe scaun. — Marina, ce faci? Hai să vorbim calm. — Am vorbit destul, — vocea ei era liniștită, dar tăioasă. — Șase luni am vorbit. Eu, singură. Doamna Tamara a strâmbat din nas. — Auzi la ea, ce spectacol. Nici … Read more
Primele zvonuri au început chiar înainte să ajungă poliția. Unii spuneau că Sonia murise din cauza bolii. Alții că cei doi se otrăviseră. Câțiva vorbeau despre o tragedie romantică, despre un pact făcut în secret. Dar adevărul era cu totul altul. În camera de hotel, Mircea și Sonia stăteau unul lângă altul pe canapeaua de … Read more
— Nimic important. Din nou nimic. Cuvântul acela începuse să mă enerveze. M-am gândit la inima lui. La medici. La bărbații care ascund lucruri crezând că astfel îi protejează pe ceilalți. Într-o după-amiază, când îi agățam geaca în cuier, am găsit un bilețel împăturit într-un buzunar. Pe el scria: Primărie — 10:30 Am rămas nemișcată … Read more