În piață s-a lăsat o tăcere bruscă, ca și cum cineva ar fi tras aerul din jur.
Sorin a înlemnit în clipa în care l-a recunoscut pe bărbatul care tocmai intrase printre tarabe.
Era primarul orașului, venit fără anunț, într-o inspecție pe care nimeni nu o anticipase.
Privirea lui s-a oprit întâi pe răsadurile călcate în picioare, apoi pe femeia îngenuncheată pe asfalt.
— Așa arată ordinea aici? a întrebat calm, dar vocea lui a tăiat zgomotul pieței în două.
Sorin a încercat să zâmbească forțat.
— Domnule primar, e o neînțelegere… doar ajutam…
— Nu, l-a întrerupt acesta. Am văzut exact ce făceai.
A făcut semn scurt către polițiștii locali.
— Verificați imediat actele și autorizațiile acestui comerciant.
Pentru prima dată, Sorin nu mai avea siguranța dinainte.
— Haideți, putem rezolva altfel… a început el, dar vocea îi tremura ușor.
Nimeni nu l-a mai ascultat.
Când i s-au cerut documentele, lucrurile au devenit clare rapid: nu existau facturi, nu exista proveniență legală, nu exista nicio dovadă pentru marfa expusă.
Polițiștii au trecut imediat la acțiune.
— Se dispune confiscarea integrală a mărfii și amendă pentru distrugerea bunurilor altui producător, a spus unul dintre ei.
Sorin a simțit cum i se taie genunchii.
— Nu puteți face asta! Asta e tot ce am!
Primarul l-a privit fără emoție.
— Exact asta a pierdut și femeia pe care ai umilit-o.
În jur, comercianții care până atunci tăcuseră au început să șoptească. Privirile nu mai erau neutre. Erau reci, critice.
Unii oameni chiar au aplaudat încet, timid, dar suficient cât să-l lovească mai tare decât orice amendă.
Sorin nu mai striga. Nu mai amenința.
Încerca doar să explice, din nou și din nou, dar cuvintele nu mai aveau greutate.
Primarul s-a apropiat de tanti Ileana și i-a întins mâna să se ridice.
Femeia încă ținea în palme pământul amestecat cu răsadurile rupte.
— Primăria vă va despăgubi integral, a spus el. Și de acum veți avea un loc fix în piață, ca producător local.
Ochii bătrânei s-au umezit.
— Să vă dea Dumnezeu sănătate, domnule…
Primarul a dat ușor din cap.
— Oamenii care muncesc cinstit nu trebuie umiliți. Trebuie protejați.
Între timp, marfa era deja încărcată în dubă.
Sorin privea totul ca și cum nu i se întâmpla lui.
Pentru prima dată, nu mai avea nici putere, nici replici, nici siguranță.
Doar consecințe.
Iar tanti Ileana, ridicându-se încet de pe asfalt, a înțeles că uneori dreptatea nu vine repede, dar vine exact când trebuie — și nu uită pe nimeni pe drum.