La capătul firului s-a lăsat liniștea. O liniște grea, apăsătoare, ca aceea din casa în care crescuse. Radu a tras aer în piept, de parcă fiecare cuvânt îl durea. — Pentru că… ești fata mea. Advertisements Valeria a zâmbit amar. Nu era un zâmbet de bucurie. Era unul care vine când înțelegi prea târziu adevărul. … Read more
Când ușa s-a trântit în urma lui, liniștea din apartament a devenit apăsătoare. Ana a rămas nemișcată câteva secunde, cu cămașa încă în mână, ca și cum timpul se oprise. Apoi, încet, a lăsat-o să cadă pe jos. Nu a plâns imediat. S-a dus în bucătărie, a pus mâna pe marginea mesei și a rămas … Read more
Matei a ridicat privirea încet. Nu mai era doar un copil în acel moment. Era calm. Prea calm. Advertisements — Șah — a spus simplu. Un murmur a trecut prin mulțime. Alexandru s-a aplecat brusc peste tablă. Ochii îi alergau de la o piesă la alta. — Nu… nu se poate… A mutat rapid, aproape … Read more
Nina a ridicat paharul, dar în loc să-l ducă la buze, l-a ținut suspendat în aer o clipă care a părut o eternitate. Inima îi bătea atât de tare încât simțea că o aud și ceilalți. S-a uitat la Grigore. Zâmbea. Advertisements Dar nu era un zâmbet cald. Era ceva rece, calculat. Ca și cum … Read more
…iar în clipa aceea, sala s-a făcut brusc tăcută, de parcă cineva ar fi închis sonorul lumii. Lenuța nu se grăbea. Privea în cutie cu aceeași liniște cu care privești un răsărit, știind că nimeni nu-ți poate lua momentul. Invitații se apropiau instinctiv, întinzând gâtul. Mihai, vizibil iritat de atenția care nu mai era pe … Read more
În timp ce Maria ținea hârtia în mâini, sala întreagă părea că se micșorează în jurul nostru. Oamenii se foiau stânjeniți pe scaune, dar nimeni nu îndrăznea să scoată un sunet. Era liniștea aceea grea, de dinaintea furtunii. Eu mi-am dres vocea ușor. „Maria, draga mea, știi bine că n-am avut niciodată mulți bani. Dar … Read more
M-am apropiat încet, cu mâinile ude și încă tremurând de la emoțiile zilei. După tot ce trăisem, după toate cuvintele, jurămintele și speranțele din ziua aia, ultimul lucru la care mă așteptam era un seif deschis și un Dan palid ca varul. Ușa metalică a trosnit ușor când a tras-o spre el. În interior… o … Read more
Într-o dimineață rece de toamnă, când frunzele se adunaseră în grămezi ruginii lângă gardul vechi al Anei, femeia a plecat în pădure după bureți. A mers pe poteca pe care o știa din tinerețe, fără să bănuiască nimic. Părea o zi obișnuită, liniștită, cu aer curat și doar foșnetul frunzelor sub pașii ei. Dar la … Read more
Laurențiu se așeză încet, ca și cum se temea să nu strice ceva. Ținea bancnota strâns în mână, de parcă aceea era singura lui ancoră în lume. Beatrice îl privi câteva secunde fără să spună nimic. Era prea mic ca să poarte atâta greutate în suflet. „Ai mâncat azi?” întrebă ea, încet. Băiatul clătină din … Read more
În clipa aia, toată lumea s-a oprit. Furculițele au rămas suspendate în aer, muzica s-a stins, iar florile din vazele de pe mese păreau că nici ele nu mai respiră. Mihai o ținea pe Loredana de mână cu o fermitate pe care nu i-o mai văzusem niciodată. Avea fața încordată, dar ochii îi erau clari, … Read more