Cuvintele au rămas suspendate în aer ca o amenințare mută. Gabi n-a răspuns. Sabina a ridicat din sprâncene, plictisită, ca și cum bătrânul ar fi vorbit în dodii. — Destul, Ovidiu — a spus ea. — Ia-ți lucrurile și pleacă. Șoferul te poate duce unde vrei. Ovidiu s-a aplecat, și-a ridicat valiza veche și a … Read more
Am rămas câteva secunde fără să spun nimic, cu mâinile murdare de ulei sprijinite pe marginea capotei. În service era liniște.Doar vântul și câteva păsări care se roteau pe cer. — N-am obiceiul să lucrez pe datorie, am spus încet.Am piese de plătit, chirie, facturi. Elena a dat din cap.Nu m-a contrazis. — Înțeleg, a … Read more
Ion Radu avea 68 de ani când s-a mutat în apartamentul Rodicăi. Oficial, venise „temporar”, până se pune pe picioare după o problemă de sănătate. Neoficial, nimeni nu mai întreba când avea să plece. Se instalase încet, ca un lucru care nu mai poate fi mutat. După dispariția Andreei, Ion a fost printre primii care … Read more
…un act notarial. Un document oficial, ștampilat, semnat, cu antet clar și lizibil. Nu era o scrisoare, nu era o poezie, nu era o „hârtie fără valoare”, așa cum șușoteau deja unii dintre rudele mirelui. Era un contract de proprietate și un extras de cont bancar anexat. Mirele a mai citit o dată. Mai încet. … Read more
— Soțul meu nu mai este acasă de o săptămână. Maria a simțit cum i se taie picioarele. — Cum adică… nu e acasă? Femeia și-a ținut privirea fixă asupra ei. — A plecat în seara în care a fost aici. A spus că are o întâlnire de afaceri. Nu s-a mai întors. Băiatul strângea … Read more
Cuvintele i se încurcau pe limbă. Pronunția era greșită. Frazele ieșeau pe jumătate. Managerul ridică ușor o sprânceană. Vânzătoarea din spate își ascunse un zâmbet. Victor simți cum i se încing obrajii. Nu era obișnuit cu asta. În lumea lui, oamenii nu râdeau de el. În lumea lui, oamenii spuneau „da, domnule”. — Peut-être… euh… … Read more
Ușa grea a celulei a vibrat ușor, apoi s-a lăsat liniștea. O liniște apăsătoare, din aceea care îți intră în piept și nu te mai lasă să respiri adânc. Nadia s-a așezat încet pe banca rece, cu spatele drept. Nu era prima dată când se afla într-un spațiu de detenție. Dar era prima oară când … Read more
Daniel s-a îndreptat spre biroul din spatele recepției cu pași calmi, dar hotărâți. Nu alerga. Nu se grăbea. Fiecare secundă era cântărită. Știa exact ce face. Managera încă vorbea tare, explicând paznicilor ce „incident grav” provocase acel „client obraznic”. Nu l-a recunoscut. Nici măcar o clipă. În birou, Daniel a scos telefonul. A deschis o … Read more
În cutia de biscuiți nu erau bani, așa cum se aștepta Andrei. Nici măcar câteva bancnote mototolite. Erau hârtii. Multe hârtii. Dosare îngălbenite, chitanțe, contracte, acte notariale, toate legate cu sfoară. Andrei a simțit cum i se strânge stomacul. — Ce-i asta? — a întrebat, cu vocea stinsă. Ion s-a așezat încet pe un butuc … Read more
Am închis ochii o secundă. Am ignorat râsetele, telefoanele ridicate, șoaptele. Pentru mine nu mai exista nimic în afară de motorul ăla. L-am simțit. Nu suna a mort. Sună a sufocat. Am desfăcut încet un furtun, apoi altul. Mirosul mi-a confirmat ce bănuiam. Nu era electrică problema. Era aerul. Motorul nu respira cum trebuie. — … Read more