Am fost alături de el până la ultimul său respirație iar copiii lui m-au alungat ca pe o străină.
Când l-am întâlnit pe Aurel, aveam deja 56 de ani. El era văduv, iar eu — o femeie divorțată, cu sufletul rănit și visurile stinse. Viața ne zguduise pe amândoi destul de bine și căutam doar căldură. Acel tip de căldură — liniștită, de încredere, fără jurăminte și fără pretenții. Am trăit împreună unsprezece ani. … Read more