— Nu „să-mi dai”, ci să mă inviți, i-am spus, zâmbind pentru prima dată după mult timp. A râs și el, sincer, fără urmă de stânjeneală. — Atunci… mă lași să te invit? Am dat din cap. Nu știu de ce. Poate pentru că, în seara aceea, nu mai voiam să fiu femeia singură de … Read more
În ziua petrecerii, m-am trezit devreme. Am făcut cafeaua, mi-am pregătit micul dejun și mi-am pus eticheta pe fiecare lucru din frigider. Brânză — „Emilia”. Ouă — „Emilia”. Carne — „Emilia”. Chiar și borcanul de zacuscă. Am gătit doar pentru mine: o porție mică de pui la cuptor și o salată. Am pus-o frumos într-o … Read more
Și totuși… în timp ce vorbea, nu m-a întrebat niciodată ce vreau eu. Asta m-a durut cel mai tare. Nu că m-ar fi dus la cămin. Ci că nu m-a întrebat. Am ieșit din birou în liniște. Femeia de la recepție mi-a zâmbit politicos. — O să vă fie bine aici, o să vedeți. Am … Read more
Două zile am trăit cu nodul în gât. Am păstrat secretul, deși mă rodea pe dinăuntru. O vedeam pe doamna Maria cum se mișcă prin casă mai încet, cum evită privirea lui Radu, cum tresare la fiecare întrebare banală. Iar Radu… nu bănuia nimic. Râdea, glumea, își vedea de treabă. Și asta mă durea cel … Read more
Mama a rămas cu mâna pe clanță, încremenită. Tata și-a scos ochelarii, de parcă ar fi vrut să se asigure că vede bine. Daniela a făcut un pas înapoi, iar Artur a tăcut brusc. Eu am coborât încet ultimele trepte. — Eu sunt, am spus simplu. Bărbatul a dat din cap respectuos și mi-a deschis … Read more
Elena a rămas în genunchi minute în șir, cu mâinile tremurând deasupra cufărului. Înăuntru nu erau lucruri obișnuite. Erau plicuri îngălbenite, legate cu sfoară, acte vechi și… fotografii. Foarte multe fotografii. A luat una la întâmplare. Și a înghețat. În poză era casa ei… dar nu cum o știa. Arăta mai nouă. În față stătea … Read more
Legenda spune că jandarmii au ajuns la han înainte de prânz. Au cercetat fiecare cameră, pivnița, podul și grajdurile. Au căutat urme în zăpadă pe o rază de câțiva kilometri. Nu au găsit nimic. Stratul gros de omăt din jurul hanului era neatins. Nicio urmă de pași care să plece, nicio urmă care să vină. … Read more
„Dragă Mihai, Doctorii mi-au spus că nu mai am mult de trăit. Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că au avut dreptate. Nu am lipsit din viața Renatei pentru că n-am iubit-o. Am lipsit pentru că un judecător mi-a interzis să mă apropii de voi.” Am simțit că nu mai puteam respira. Am continuat să citesc. … Read more
Am rămas câteva clipe nemișcată. Îmi auzeam doar bătăile inimii. Am întors fotografia din nou, sperând că am înțeles greșit. Nu. Sub cele șase cuvinte era trecută o adresă și o oră. „Ora 11:00. Vino singură.” Primul impuls a fost să sun la poliție. Apoi mi-am amintit că telefonul dispăruse. Am coborât în grabă la … Read more
Pe noptieră se afla o fotografie. Era o fotografie veche, ușor îngălbenită de vreme. Am ridicat-o cu mâinile tremurânde. În imagine eram eu și soțul meu, în urmă cu aproape treizeci și cinci de ani, în ziua în care deschiseserăm mica noastră librărie. Eu râdeam, iar el mă ținea de după umeri. Pe spatele fotografiei … Read more