Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Am privit pixul.
Apoi documentele.
— Nu.
Andrei a rămas nemișcat.
— Ce ai spus?
— Am spus că nu semnez.
Din hol s-a auzit vocea organizatoarei:
— Maria, suntem gata.
Andrei a zâmbit rece.
— Atunci presupun că nunta s-a terminat.
Mi-am ridicat buchetul.
— Nu încă.
Am deschis ușa.
— Unde pleci?
— La ceremonie.
Pentru prima dată, l-am văzut confuz.
Elena s-a uitat la fiul ei.
— Las-o. Până ajunge acolo își revine.
Am coborât.
Când ușile salonului s-au deschis, invitații s-au ridicat.
Andrei mă aștepta în față.
Zâmbea din nou.
Probabil credea că cei trei sute de oameni făcuseră ceea ce palma lui nu reușise.
Că mă răzgândisem.
Am început să merg spre el.
La jumătatea culoarului, privirea lui s-a mutat în primul rând.
Și zâmbetul i-a dispărut.
Raluca Dumitrescu, avocata mea, stătea lângă mătușa mea.
Avea o mapă pe genunchi.
Ajunsesem lângă Andrei când a șoptit:
— Ce caută ea aici?
— Exact ceea ce n-ai vrut să fac. Să-mi citesc actele înainte să le semnez.
— Maria…
Ceremonia a început.
Când a venit momentul consimțământului, m-am întors spre ofițerul de stare civilă.
— Nu pot continua.
În sală s-a făcut liniște.
Elena s-a ridicat.
— Maria, nu face asta aici.
M-am uitat la Andrei.
— El a ales locul și momentul.
Raluca s-a ridicat și a venit lângă mine.
Andrei a făcut un pas înainte.
— Este o ceartă între noi. Nu trebuie să transformăm asta într-un spectacol.
— Nu este o ceartă.
Mi-am dat voalul puțin într-o parte.
Obrazul era încă umflat.
Câteva persoane din primul rând au văzut imediat.
Andrei a spus:
— A fost un accident.
— Nu. Accident a fost cercelul care a căzut după ce m-ai lovit.
Raluca m-a luat ușor de braț.
— Maria, trebuie să mergem la medic. Dar înainte trebuie să vezi ceva.
A deschis mapa.
— Mi-ai trimis ieri versiunea preliminară a documentelor de nuntă. Acordul pe care ți l-au dat astăzi nu este aceeași versiune.
M-am întors spre Andrei.
— Ce ai schimbat?
— Nimic important.
Raluca a pus cele două variante una lângă alta.
— Au fost adăugate clauze privind administrarea participațiilor Mariei.
Andrei a încercat să-i ia documentele.
Raluca le-a retras.
— Nu le atingeți.
— Sunt documentele mele.
— Nu. Sunt documentele pe care încercați să le faceți clienta mea să le semneze.
Elena a intervenit:
— Sunt clauze normale între soți.
Raluca s-a uitat la ea.
— Nu în contextul acesta.
Apoi s-a întors spre mine.
— Am verificat societatea indicată în anexă. AI Capital Management.
Nu auzisem niciodată numele.
— Ce este?
— O societate controlată de Andrei.
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
Raluca a continuat:
— Și există un motiv pentru care avea nevoie de acces la activele tale.
Andrei a devenit palid.
— Raluca, oprește-te.
Atunci am știut că urma partea pe care încercase cu adevărat să mi-o ascundă.
Firma lui avea datorii de milioane de lei.
Două finanțări importante ajunseseră într-un punct în care creditorii cereau garanții suplimentare.
Iar proprietățile și participațiile mele valorau suficient cât să schimbe situația.
M-am uitat la Andrei.
— De asta ai vrut semnătura astăzi?
— Aveam nevoie doar de timp.
— Cu averea mea.
— După nuntă urma să fim o familie.
Elena s-a apropiat.
— Maria, ascultă-l. Compania trece printr-o perioadă dificilă. Andrei ar fi reparat totul.
M-am uitat la ea.
— Știai.
Nu a răspuns.
Nici nu mai era nevoie.
Documentul nu fusese adus cu zece minute înainte de ceremonie din întâmplare.
Era planul.
Dacă mi l-ar fi dat cu o săptămână înainte, Raluca l-ar fi verificat.
Dacă mi l-ar fi dat într-un birou, aș fi refuzat.
Așa că așteptaseră până când eram în rochia de mireasă, cu trei sute de invitați la câțiva metri distanță.
Iar când nici asta nu fusese suficient, Andrei mă lovise.
Mi-am scos inelul de logodnă.
El a întins mâna.
— Maria, nu lua o decizie acum.
Am pus inelul pe masa din fața lui.
— Tocmai faptul că ai vrut să nu am timp să iau o decizie m-a ajutat s-o iau.
M-am întors către ofițerul de stare civilă.
— Nu va exista nicio căsătorie.
Raluca a plecat cu mine.
Am mers direct la spital, unde leziunile au fost consemnate, apoi am făcut declarație despre agresiune.
În aceeași zi, Raluca a verificat firmele, conturile și proprietățile mele.
Andrei nu reușise să obțină controlul asupra nimic.
Îi lipsea singurul lucru pentru care pregătise toată presiunea din dimineața aceea:
semnătura mea.
În următoarele săptămâni am aflat cât de gravă era situația lui financiară.
Nu pierduse controlul într-o ceartă despre o convenție matrimonială.
Încercase să mă forțeze să semnez documentul de care avea nevoie pentru a-și salva propriile afaceri.
Elena știa.
Nunta fusese parte din presiune.
Am păstrat rochia doar câteva zile.
Apoi am donat-o.
Dar documentul pe care Andrei voia să-l semnez a rămas mult timp într-un dosar la Raluca.
În partea de jos a ultimei pagini era încă spațiul gol destinat numelui meu.
Maria.
Data.
Semnătura.
Trei rânduri goale.
În ziua în care trebuia să devin soția lui Andrei, cea mai importantă decizie a mea nu a fost ceva ce am semnat.
A fost faptul că am lăsat acele rânduri goale.