Ilie Bolojan anunța, vineri, 13 martie 2026, pregătirea unui proiect de lege privind cumulul pensiei cu salariul în sectorul public. Potrivit declarațiilor relatate de Agerpres, măsura avută în vedere îi viza pe beneficiarii pensiilor speciale care continuau să lucreze la stat. Premierul preciza că proiectul obținuse avizele necesare și urma să fie prezentat în Guvern în săptămâna următoare.
În varianta descrisă atunci, persoanele vizate ar fi putut încasa în continuare salariul, însă cumulul ar fi presupus renunțarea la 85% din valoarea pensiei. Astfel, partea de pensie păstrată pe durata cumulului ar fi reprezentat 15% din cuantumul acesteia, potrivit mecanismului explicat de șeful Executivului.
„În varianta în care cumulul pensiei cu salariul va fi permis, va fi necesar să renunți la 85% din valoarea pensiei. Aceasta se referă la pensiile speciale”, declara Ilie Bolojan.
Premierul făcea o distincție între această categorie și persoanele pensionate pe baza contribuțiilor, după îndeplinirea condițiilor de vechime. În cazul acestora din urmă, el afirma că măsura anunțată nu ridica aceeași problemă. Explicațiile sale delimitau astfel categoria vizată de proiect de cea a beneficiarilor unor pensii contributive.
În argumentația privind cumulul, Bolojan menționa cel puțin 15.000 de angajați aflați în această situație. Totodată, aducea în discuție obiectivul unei reduceri de personal de 10% în administrație, prezentând cele două teme ca parte a dezbaterii despre cheltuielile publice și organizarea instituțiilor.
Șeful Executivului critica practica pensionării la 50–52 de ani, urmată imediat de reangajarea în sectorul public. În opinia sa, păstrarea unor asemenea situații trebuia analizată inclusiv din perspectiva echității, mai ales într-un context în care administrația era chemată să își reducă personalul.
O altă parte a declarației privea vârsta de pensionare pentru anumite categorii profesionale. Bolojan susținea că discuțiile nu trebuiau limitate la magistrați, deoarece existau și alte domenii în care ieșirea timpurie din activitate afecta capacitatea instituțiilor de a-și asigura personalul necesar.
„Nu este doar o chestiune de echitate. Este o problemă de suportabilitate economică”, afirma premierul, explicând de ce considera necesare modificări ale regulilor de pensionare.
El pleda pentru creșterea vârstei de pensionare în sistemele în care angajații puteau părăsi activitatea la 49, 50 sau 52 de ani. Potrivit poziției exprimate atunci, pensionarea la asemenea vârste ar fi trebuit păstrată pentru împrejurări cu totul excepționale.
Argumentul central era dificultatea înlocuirii celor care ieșeau din activitate. Premierul atrăgea atenția că pensionarea unor generații numeroase poate lăsa instituțiile fără suficienți angajați, dacă personalul nou nu poate acoperi plecările. În acest context, el făcea referire la structurile de ordine publică și de siguranță națională.
Bolojan vorbea inclusiv despre persoane din propria generație care se pensionaseră anticipat în aceste sisteme. Folosea exemplul pentru a sublinia problema resurselor umane, alături de presiunea financiară asociată plății pensiilor. În evaluarea sa, situația economică făcea și mai necesară discutarea sustenabilității acestor reguli.
Declarațiile din 13 martie 2026 prezentau intențiile Guvernului și conținutul unui proiect aflat înaintea examinării în Executiv. Aplicarea efectivă a reducerii anunțate, categoriile exacte de beneficiari și eventualele excepții ar fi depins de forma adoptată a actului normativ și de intrarea sa în vigoare. Anunțul politic, în sine, nu modifica drepturile aflate în plată.