Nu-mi găseam cuvintele. Am luat plicul cu grijă, de parcă simplul gest l-ar fi putut face să dispară. Ștampila era autentică, iar data era clară. Marți. În ușa bucătăriei au apărut și celelalte două fete, Ana și Ioana. Probabil auziseră conversația. Se uitau când la mine, când la plic. — Deschide-l, a spus încet Ana. … Read more
Când Radu a intrat în casă, Alexandra era încă întinsă pe canapea, cu telefonul în mână, făcându-și selfie-uri. Eu stăteam în bucătărie, sprijinită de blat, cu brațele încrucișate. El a intrat grăbit. — Ce s-a întâmplat cu biroul meu?! Apoi a văzut-o pe Alexandra. Și apoi pe mine. Fața i s-a albit. — Ce… ce … Read more
Bărbatul din mașină s-a apropiat repede de ei, ținându-și haina peste cap ca să se apere de ploaie. — Domnule Rusu, îmi pare rău… chiar nu știam că lucrurile au ajuns până aici. Florin l-a privit atent. — Cine sunteți? — Mă numescAdrian Dumitrescu. Sunt avocat. Carmen a strâns mai tare mânerul valizei. — Avocat? … Read more
— Du-te, draga mea. Neapărat să mergi. — Mamă! — Victor a intrat agitat. — Ce spui? Cine va avea grijă de tine? Ea l-a privit sever. — Tu… sau Radu. Destul ați pus fata la muncă. — Dar noi avem serviciu! — Și Elena are… — a spus ea cu greutate. — Mi-e rușine … Read more
Până când, într-o zi, cei trei au plecat din sat. Andrei a plecat primul. Apoi Radu. Și la urmă Mihai. Au promis că se vor întoarce. Au promis că vor scrie. Au promis că nu o vor uita. Dar lunile au trecut… apoi anii… și nimeni nu s-a mai întors. Scrisorile au încetat să mai … Read more
În acel moment, Mara a înțeles ceva ce încercase să evite. Putea să plece din armată. Putea să-și schimbe hainele, să-și ascundă trecutul și să trăiască ca un civil obișnuit. Dar nu putea fugi de ceea ce era în esență. A tras aer în piept. „Sunt pilot,” a spus încet. Însoțitoarea s-a apropiat. „Poftim?” Mara … Read more
— Nu „să-mi dai”, ci să mă inviți, i-am spus, zâmbind pentru prima dată după mult timp. A râs și el, sincer, fără urmă de stânjeneală. — Atunci… mă lași să te invit? Am dat din cap. Nu știu de ce. Poate pentru că, în seara aceea, nu mai voiam să fiu femeia singură de … Read more
În ziua petrecerii, m-am trezit devreme. Am făcut cafeaua, mi-am pregătit micul dejun și mi-am pus eticheta pe fiecare lucru din frigider. Brânză — „Emilia”. Ouă — „Emilia”. Carne — „Emilia”. Chiar și borcanul de zacuscă. Am gătit doar pentru mine: o porție mică de pui la cuptor și o salată. Am pus-o frumos într-o … Read more
Și totuși… în timp ce vorbea, nu m-a întrebat niciodată ce vreau eu. Asta m-a durut cel mai tare. Nu că m-ar fi dus la cămin. Ci că nu m-a întrebat. Am ieșit din birou în liniște. Femeia de la recepție mi-a zâmbit politicos. — O să vă fie bine aici, o să vedeți. Am … Read more
Două zile am trăit cu nodul în gât. Am păstrat secretul, deși mă rodea pe dinăuntru. O vedeam pe doamna Maria cum se mișcă prin casă mai încet, cum evită privirea lui Radu, cum tresare la fiecare întrebare banală. Iar Radu… nu bănuia nimic. Râdea, glumea, își vedea de treabă. Și asta mă durea cel … Read more