Georg Baselitz, pictor, desenator, gravor și sculptor german, s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani. Dispariția artistului a fost confirmată de galeria cu care a colaborat îndelung, iar vestea a fost preluată de marile instituții media din Germania.
2 mai 2026Născut în 1938, în localitatea Deutschbaselitz, aproape de Dresda, numele său din acte a fost Hans-Georg Bruno Kern. În 1961, a ales să semneze cu pseudonimul care l-a făcut cunoscut în întreaga lume, Baselitz, un omagiu transparent adus locului natal. Formarea sa s-a petrecut pe fundalul istoric tensionat al Germaniei, de la ultimii ani ai regimului nazist la deceniile trăite în Germania de Est.
Dispariția și reacțiileGaleria care i-a reprezentat opera, Ropac, a transmis un mesaj de omagiu, subliniind rolul esențial pe care artistul l-a jucat în arta contemporană. Moartea sa a fost confirmată public, iar aprecierea pentru contribuția lui Baselitz a fost reafirmată în declarații oficiale.
„Georg Baselitz, care ‘i-a influențat profund pe contemporanii lui și pe artiștii care venit după el, a murit împăcat”, a transmis galeria Ropac.
Mesajul amintește de impactul său estetic și intelectual asupra mai multor generații de creatori, pentru care arta lui a rămas un reper constant.
Un parcurs artistic de șase deceniiCariera lui Baselitz s-a întins pe parcursul a peste șase decenii, perioadă în care a lucrat constant la scară mare și a experimentat toate tehnicile majore ale artelor vizuale. Opera lui, frecvent citată ca ecou al traumelor istoriei germane, a îmbinat o reflecție asupra identității cu o energie picturală inconfundabilă.
În 1969, artistul a inaugurat celebra „răsturnare a motivului”, inversând figura și peisajul pentru a obliga privitorul să se concentreze pe construcția plastică, nu pe narațiune. Prima lucrare din această direcție a fost „Der Wald auf dem Kopf” („Pădurea pe cap”), o piesă care avea să devină emblematică pentru demersul său vizual.
Baselitz a asimilat impulsuri din expresionismul german și din pictura americană de după război, dialogând plastic cu repere precum Jackson Pollock și Willem de Kooning. Serii consacrate – „Eroii”, picturile realizate cu degetul, așa-numitele „tablouri-fractură” ori „tablourile rusești” – au intrat în colecțiile publice considerate printre cele mai prestigioase la nivel internațional.
Legătura sa cu Franța a fost marcată de două momente notabile la Paris: alegerea în Academia de Arte Frumoase în 2019 și ampla retrospectivă din 2021 găzduită de Centre Pompidou, unul dintre reperele europene ale artei moderne și contemporane. Ambele au confirmat recunoașterea internațională de care s-a bucurat creația sa.
Format în atmosfera rigidă a estului german, dar orientat constant spre dialogul cu scenele artistice internaționale, Baselitz a construit un limbaj vizual direct, tensionat și radical, în care figura umană, peisajul și istoria recentă au fost repuse în discuție prin inversare, fragmentare și gest pictural intens.