A lăsat mătura sprijinită de gard și și-a șters mâinile pe șorț.
Ea nu a așteptat pe nimeni.
Când a deschis-o, îi lipsea suflarea.
În fața ei stăteau doi bărbați înalți în uniforme de pilot impecabile. Cămăși albe, epoleți aurii, o pălărie sub braț.
O clipă nu le-a recunoscut.
Apoi unul dintre ei a zâmbit la fel ca atunci când era copil și a venit murdar acasă după ce se juca.
Mătura a căzut pe beton.
-Andrei?…Paul?…
Nu a avut timp să spună nimic. Au apucat-o de brațele ei firave și au lipit-o de pieptul lor.
Maria a plâns în liniște. Numai lacrimile curgeau pe fata ei.
Vecina de peste drum privea cu mâna la gură.
— Am venit să ne respectăm promisiunea, mamă, spuse Paul.
— Că tu vei urca mai întâi în avionul nostru.
Maria clătină din cap.
Andrei a râs.
— Am avut grijă de găini. Le-am lăsat cu mătușa Wioleta.
Au urcat-o într-o mașină neagră strălucitoare. Maria strânse strâns geanta veche la piept, de parcă i-ar fi fost teamă că i-o va lua cineva.
Când au ajuns la Otopeni, inima îi bătea atât de tare încât simțea că vrea să-i sară din piept.
Nu mai fusese niciodată la aeroport.
Oamenii se uitau la ea. La șorțul ei simplu, pantofii vechi, mâinile ei uzate.
Dar băieții mergeau mândri, unul pe cealaltă parte.
Au trecut printr-un pasaj special. Angajatul i-a salutat cu respect.
Un avion alb uriaș aștepta pe pistă.
Numele companiei era pe carenă. Iar sub fereastra cabinei, cu litere mici, aproape ascunse, era scris: „Maria”.
— Primul nostru zbor oficial în România, în calitate de căpitani, a spus Andrei. — Și avionul poartă numele tău.
Maria și-a acoperit gura cu mâna.
-Este posibil. Pentru că ai făcut totul posibil.
Au băgat-o într-o cabană. Au pus-o pe scaunul din spatele lor.
Când motoarele porneau, Maria închise ochii.
Își amintea cămăruța, prăjiturile vândute la frig, serile fără lumină.
Și acum… era deasupra norilor.
Când avionul a părăsit solul, lacrimile au curs din nou.
— Să mergem, mamă, spuse Paul prin căști.
Maria se uită pe fereastră. Casele erau din ce în ce mai mici. Drumurile erau subtiri.
Apoi a înțeles ceva simplu și grozav.
Că sacrificiul nu este în zadar.
Că nopțile nedormite nu sunt irosite.
Că o mamă care își pune copiii pe primul loc nu pierde niciodată, chiar dacă ajunge fără adăpost, fără bani, fără putere.
Când au aterizat, întregul echipaj a aplaudat.
Maria a coborât scările avionului, cei doi fii ai săi, acum căpitani, ținându-se de braț.
Nu mai era o femeie săracă din piață.
A fost o mamă care a vândut totul… și a câștigat raiul.