— Ai auzit? spuse una dintre infirmiere, în timp ce își potrivea halatul.— Cum să nu… păcat de omul ăla. Dar dacă fratele lui chiar vine, poate mai are o șansă. Vera simți cum îi fuge pământul de sub picioare.Fratele lui? Florin îi spusese mereu că e singur pe lume. Că părinții i-au murit devreme … Read more
Zoe făcu un pas în cameră, apoi încă unul. Mâinile îi tremurau ușor, dar privirea îi devenise hotărâtă. — Nu e ceva periculos — spuse ea încet. — Doar să mă lăsați câteva minute. Dacă nu vedeți nicio schimbare, mă opresc imediat. Alexandru privi spre mama lui. Fața îi era strânsă de durere, respira sacadat. … Read more
Despre mine, a spus. Un singur cuvânt, dar a căzut greu, ca o piatră în piept. S-a ridicat încet și a început să se plimbe prin cameră, ca un om care nu mai poate fugi de nimic. Lumina de la veioză îi făcea umbre ciudate pe față. Nu-l mai recunoșteam. „Crezi că ne-am întâlnit întâmplător … Read more
Sunetul nu venea din bucătărie.Nici din baie. Era un foșnet scurt, atent, ca și cum cineva ar fi încercat să nu fie auzit. Olga a încremenit, cu prosopul încă în mâini. Mihai dormea în camera alăturată, respirația lui mică și fierbinte se auzea clar. Apartamentul trebuia să fie gol. Știa sigur asta. Foșnetul s-a repetat.De … Read more
Am plecat spre Casa Uitată chiar a doua zi după citirea testamentului. Nimeni nu m-a condus. Nimeni nu m-a ajutat să-mi strâng puținele lucruri. Sebastian m-a privit din prag, cu un zâmbet strâmb, convins că nu mă va mai vedea niciodată. Drumul era lung și plin de noroi. Roțile căruței scârțâiau, iar Steluța mergea încet, … Read more
În scaunul din dreapta stătea un bărbat. Nemişcat. Faţa îi era palidă, iar buzele vineţii. Dar ceea ce a îngheţat-o pe Maria nu a fost trupul, ci geanta deschisă de la picioarele lui. Bancnote. Multe. Împachetate neglijent, murdare de noroi. Lei. Zeci, poate sute de mii. Pentru o clipă, i s-au înmuiat genunchii. N-a mai … Read more
…pentru prima dată după mulți ani, n-am dormit deloc. Am stat pe marginea patului și m-am uitat la mâinile mele. Mâini care schimbaseră scutece, care cususeră uniforme de școală, care număraseră lei și bănuți ca să ajungă de la o lună la alta. Mâini care nu ceruseră nimic în schimb. Dimineața, casa era liniștită. Copiii … Read more
— La ce-ți trebuie serviciu? Eu câștig destul. Tu ai grijă de casă — spusese atunci, pe un ton care nu lăsa loc de discuții. Și eu acceptasem. Ca de atâtea ori. Pentru liniște. Pentru „familie”. Pentru că așa făceau toate femeile pe care le știam. În gara din București, la prima oră a dimineții, … Read more
— Înțeleg, a spus Alfred, pe un ton blând. Atunci, dacă tot nu putem rămâne… aș vrea doar un lucru. Gabi a zâmbit strâmb. — Ce anume? — Să aduceți cel mai scump vin pe care-l aveți. Un murmur a străbătut sala. Managerul a râs scurt. — Domnule, cred că glumiți. — Nu glumesc deloc, … Read more
Cuvintele lui m-au lovit mai tare decât orice instrucție dură din anii care au urmat. Atunci am tăcut. M-am ridicat, mi-am strâns farfuria și am dus-o la chiuvetă. N-am plâns. Nici atunci, nici mai târziu. Doar am plecat. Anii au trecut unul după altul, ca niște marșuri lungi. Sibiu, apoi misiuni, cursuri, exerciții, nopți nedormite. … Read more