Marian a zâmbit stânjenit, dar pentru prima dată sincer. Iulia se uita la el altfel acum. Nu cu supărare. Nu cu ironie. Parcă îl vedea pentru prima dată fără poze editate, fără promisiuni umflate. Doar un om. Cu barba ușor încâlcită și ochii obosiți. — Și dacă n-aș vrea blondă? — a întrebat el încet, … Read more
…și cu liniștea mea. Am rămas câteva clipe în mașină, privind intrarea mall-ului. Nu tremuram. Nu aveam nod în gât. Doar o claritate pe care n-o mai simțisem niciodată. Telefonul vibra încontinuu. Andrei. Apoi Doina. Apoi iar Andrei. Am închis sonorul. Când am ajuns acasă, portarul m-a privit cu o reținere ciudată. Știa deja. În … Read more
După ce am spus acele cuvinte, în bucătărie s-a lăsat o liniște apăsătoare. Se auzea doar ceasul de pe perete și respirația lui sacadată. Marius se uita la mine ca la un străin. Pentru prima dată, nu mai avea replică pregătită. „Dar… ce-o să faci?” a întrebat, cu o voce mai mică decât îl știam. … Read more
Durerea l-a lovit pe Pavel ca un trăsnet. Nu era o simplă arsură. Era foc curat. Ochii i s-au umezit, respira sacadat, iar mâna îi tremura pe masă. — Ce-ai pus în ele?! — a reușit să bolborosească, cu voce stinsă. Elena nu s-a ridicat imediat. L-a privit calm, fără grabă, cu aceeași liniște pe … Read more
Pe ecran a apărut Andreea. Era filmată în mașină, noaptea. Se vedeau picături de ploaie pe geam și lumina farurilor din spate. Fața ei era obosită, dar hotărâtă. „Alina… dacă vezi filmarea asta, înseamnă că eu nu mai sunt.” Mi s-a strâns stomacul. Andreea a tras aer adânc în piept și s-a uitat direct în … Read more
…am adormit pe canapeaua lor mică, cu arcurile ieșite, învelită cu o pătură subțire, care mirosea a detergent ieftin și a casă trăită. Nu mai simțisem de mult atâta liniște. Credeau că dorm. Dar eu am auzit tot. — Sara, nu știu ce-o să facem, a șoptit Daniel. Mama arată rău… n-am mai văzut-o așa … Read more
Numărătoarea a ajuns la cinci minute. Râsetele încă umpleau sala. Muzica se auzea tare, paharele se ciocneau, iar eu simțeam cum inima îmi bate calm. Prea calm pentru o mireasă umilită. Mi-am coborât privirea spre buchet. Telefonul vibra. Mesajul era scurt:„Toate semnăturile sunt gata.” În acea clipă, Dorin Munteanu s-a ridicat din nou, mândru, sigur … Read more
Femeia l-a privit câteva secunde fără să spună nimic. Apoi s-a uitat la copil. — Cum te cheamă? a întrebat-o blând. — Irina, a șoptit fetița, ascunzându-se pe jumătate după tatăl ei. — Și păpușa? — Luna. Un colț al gurii femeii s-a ridicat într-un zâmbet mic, obosit. — Eu sunt Clara. Emil a simțit … Read more
Când Vlad a intrat în ghereta paznicului, nu mai avea aerul sigur pe el pe care îl afișa în ședințe. Nea Costel l-a privit calm și i-a oferit un scaun. — Am nevoie de semnătura dumneavoastră, a spus patronul, fără ocol. În urma verificărilor făcute de investitorul german, ieșise la iveală un detaliu uitat de … Read more
În curtea micii biserici din Poienari era liniște. Sicriul lui Ilie Bortoș era înconjurat de doar câteva persoane. Un văduv fără copii, care își trăise ultimii ani în singurătate, nu părea să lase în urmă prea multe amintiri. Pentru cei din sat era doar „Zgârcitul”. Așa îi spuneau de ani întregi. Umbla cu aceeași haină … Read more