Partea 2 –Tata a rămas câteva clipe cu privirea ațintită spre mine. Apoi a lăsat încet ceașca pe masă. — Irina… noi nu ți-am spus niciodată că apartamentul acesta va fi al tău. Am simțit cum îmi ia foc obrajii. — Dar… era normal să cred asta. Mama și-a împreunat mâinile. — Normal pentru cine? … Read more
În sufragerie s-a făcut liniște. Gabi mă privi zâmbind. Era convins că urma să le spun cât de fericită sunt. — Prima veste, am început eu calm, este că acele chei sunt ale apartamentului meu, nu ale dumneavoastră. Zâmbetul lui se înțepeni. Mama lui râse scurt. — Hai, lasă glumele. — Nu glumesc. M-am întins, … Read more
Agentul răsfoi primele pagini ale dosarului fără prea mare atenție. Apoi privirea i se opri asupra legitimației. Fața i se schimbă brusc. — De unde ai documentele astea? întrebă el, încercând să pară sigur pe sine. Femeia îl privi calm. — Sunt ale mele. Celălalt polițist se apropie și aruncă o privire peste umărul colegului. … Read more
Pe patul din sticlă, în brațele asistentei, nu era băiatul pe care îl visase.— „Domnule Popa, s-a produs o mică încurcătură…”, a spus femeia cu voce joasă. Hector a simțit cum i se înmoaie genunchii.— „Ce încurcătură? Unde e fiul meu?” Asistenta a oftat și i-a întins o foaie.— „Copilul dumneavoastră s-a născut sănătos, dar… … Read more
Înăuntru era o singură foaie, îngălbenită puțin, cu scrisul ordonat al lui Mihai. Am recunoscut fiecare literă, fiecare buclă de la „m”, fiecare punct apăsat de parcă ar fi bătut cu inima pe hârtie. „Dacă deschizi asta, iubirea mea, înseamnă că au venit. Nu te lăsa prinsă în plasa lor. Iartă, dar nu uita. Ceea … Read more
Am lăsat paharul jos, iar zgomotul ușor al sticlei pe lemnul mesei a făcut toți ochii să se întoarcă spre mine. Zâmbeam, dar în interiorul meu se ridica un val cald, o forță pe care nu o mai simțisem de mult. — Aș vrea să spun și eu câteva cuvinte, am început, cu voce calmă. … Read more
Când am primit invitația la nunta Alinei, am ezitat. O parte din mine voia să ignore evenimentul, dar alta, poate cea mai rănită, voia să închid cercul. Așa că am mers. Singură. Cu fruntea sus. De cum am intrat în curtea vilei decorate cu flori albe și luminițe aurii, am simțit privirile. M-am așezat la … Read more
…privirea lui a fost suficientă ca să o oprească. A simțit cum inima îi bate nebunește, iar mâinile îi tremură ușor. A întins cardul, sperând că poate Marian își va da seama cât e de absurd ce face. Dar el a luat-l calm, l-a pus în portofel și a ieșit din casă fluierând, ca și … Read more
…un contract de donație. Scria negru pe alb că îmi lăsa mie o casă, cu totul mobilată, situată în centrul Brașovului. Sub semnătură, o notă mică, scrisă de mână: „Ți-am spus că într-o zi o să-ți dau totul înapoi. Iartă-mă că a durat atât.” Am rămas împietrită. Inima îmi bătea atât de tare, încât simțeam … Read more
Toți cei prezenți au întors capul în aceeași direcție. Autobuzul înainta încet, ca și cum cineva l-ar fi condus cu grijă, deși prin parbriz nu se vedea nicio siluetă. Motorul mergea la ralanti, iar când a ajuns în dreptul convoiului funerar, s-a oprit singur. Un murmur s-a răspândit printre oameni. Un fost mecanic al companiei … Read more