Guvernul propus de Luca Niculescu își asumă eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri, cunoscut drept IMCA, începând cu 1 ianuarie 2027. Angajamentul este inclus în Programul de guvernare pentru perioada 2026–2028, depus în Parlament, și este însoțit de promisiunea că termenul nu va fi amânat printr-un nou act normativ.
Renunțarea la această taxă face parte dintr-un pachet mai amplu de schimbări fiscale. Printre măsurile anunțate se află păstrarea principiului cotei unice, un mecanism de impozitare la ieșire, accelerarea rambursărilor de TVA și simplificarea relației cu administrația fiscală pentru contribuabilii care își respectă obligațiile.
Planurile sunt prezentate într-un context bugetar dificil, în care România trebuie să reducă deficitul și, în același timp, să ofere condiții mai predictibile pentru investiții. Viitorul Executiv propune să compenseze eliminarea unor venituri printr-o colectare mai eficientă, combaterea evaziunii și verificarea transferurilor artificiale de profit.
Una dintre principalele critici aduse impozitului minim pe cifra de afaceri privește faptul că acesta se raportează la veniturile companiilor, fără să reflecte întotdeauna nivelul profitului obținut. Astfel, firmele cu încasări mari, dar cu marje reduse, pot resimți o presiune fiscală importantă.
Problema este relevantă mai ales în sectoarele în care investițiile și costurile de producție sunt ridicate. Programul de guvernare susține că acest mecanism poate afecta competitivitatea și poate limita resursele disponibile pentru dezvoltarea afacerilor. Eliminarea sa este prezentată ca o modalitate de a îmbunătăți predictibilitatea fiscală și de a încuraja investițiile.
Termenul de 1 ianuarie 2027 este deja prevăzut, potrivit materialului, prin OUG 89/2025. Elementul nou îl reprezintă angajamentul Cabinetului propus de Luca Niculescu de a respecta această dată. Programul precizează că nu va fi promovat un act normativ care să suspende, să modifice sau să amâne eliminarea impozitului.
Efectele asupra veniturilor statului ar urma să fie luate în calcul la elaborarea bugetului. Pentru firmele afectate de actualul sistem, dispariția IMCA ar putea reduce povara fiscală, iar Executivul speră că o parte dintre banii rămași la dispoziția companiilor vor fi folosiți pentru investiții.
Luca Niculescu a afirmat că măsura beneficiază de susținerea partidelor implicate în formarea Guvernului. Premierul desemnat a asociat această taxă și cu dificultățile privind atragerea investițiilor străine. Totuși, influența sa nu poate fi desprinsă cu ușurință de ceilalți factori analizați de investitori, precum infrastructura, costurile cu angajații, energia, stabilitatea politică și evoluția economiei.
În privința impozitării, programul prevede menținerea principiului cotei unice. Creșterea încasărilor bugetare ar urma să fie urmărită în special prin aplicarea mai eficientă a taxelor existente și prin reducerea evaziunii fiscale.
Totodată, facilitățile și regimurile fiscale preferențiale vor fi analizate pentru a stabili dacă mai produc rezultatele pentru care au fost introduse. Avantajele considerate eficiente ar putea fi păstrate, în timp ce altele ar putea fi ajustate dacă evaluările arată că nu își ating obiectivele economice.
Executivul propus susține că sporirea veniturilor statului nu ar trebui să se bazeze pe o presiune suplimentară asupra contribuabililor care își achită corect obligațiile. Din această perspectivă, programul urmărește diferențierea firmelor în funcție de comportamentul fiscal și de riscurile identificate.
O altă componentă este mecanismul denumit „exit tax”, respectiv impozitarea la ieșire. Acesta vizează anumite situații în care activele, rezidența fiscală sau activitatea economică sunt transferate către alte jurisdicții. Obiectivul prezentat este ca valoarea economică generată în România să poată fi impozitată aici înaintea transferului.
Măsura este descrisă în program ca fiind aliniată standardelor europene și internaționale și urmărește protejarea bazei de impozitare. În paralel, autoritățile intenționează să acorde o atenție sporită tranzacțiilor dintre companiile aceluiași grup.
Verificările pot privi servicii, redevențe și mecanisme de finanțare între societăți afiliate. Aplicarea regulilor privind prețurile de transfer ar urma să fie consolidată, având drept repere standardele OCDE și ale Uniunii Europene.
Scopul este limitarea situațiilor în care profiturile obținute din activități desfășurate în România sunt mutate artificial în alte state. Aplicarea concretă va trebui însă să distingă între asemenea practici și operațiunile comerciale legitime ale companiilor.
Programul propune schimbări și în relația dintre ANAF și mediul de afaceri, prin introducerea unui „scoring fiscal pozitiv”. Contribuabilii cu un istoric bun ar putea beneficia de proceduri administrative mai simple, rambursări mai rapide de TVA și o frecvență redusă a controalelor.
Accelerarea restituirii TVA ar putea diminua presiunea asupra lichidităților firmelor. Banii aflați temporar în așteptarea rambursării nu pot fi utilizați pentru plata furnizorilor, a salariilor sau pentru investiții. Potrivit programului, blocarea rambursărilor ar urma să fie justificată prin suspiciuni documentate de fraudă.
Istoricul respectării obligațiilor fiscale va avea un rol important și în accesul la proceduri simplificate de eșalonare. Intensitatea verificărilor ar urma să fie stabilită în raport cu riscul, astfel încât firmele cu indicatori problematici să fie controlate mai atent, iar cele cu un comportament constant corect să beneficieze de un tratament administrativ adaptat.
La nivel instituțional, este luată în calcul reunificarea ANAF cu Autoritatea Vamală Română într-o singură structură fiscală și de control. O asemenea decizie ar urma să fie precedată de evaluarea modului în care cele două instituții au funcționat separat.
Din 2027, programul prevede și un mecanism de tip bonus-malus pentru conducerea ANAF și structurile operative. Performanța în colectarea veniturilor ar urma să conteze în evaluarea conducerii.
Aplicarea acestor măsuri rămâne legată de obiectivele de reducere a deficitului bugetar. Programul pornește de la un nivel de aproximativ 6% din PIB pentru 2026 și indică o țintă de 5,2% pentru 2027. Ulterior, deficitul ar trebui să coboare spre 3,2% în 2029 și sub pragul de 3% din PIB în 2030.
Pentru atingerea acestor obiective, documentul propune ca orice cheltuială permanentă nouă să fie susținută de o sursă permanentă de finanțare sau de economii echivalente. Creșterea cheltuielilor nete ar urma să fie limitată, plafonul indicat pentru 2027 fiind de 4,6%.
Este prevăzută și reducerea graduală a ponderii cheltuielilor cu personalul bugetar în PIB, de la nivelul de 9,3% aferent anului 2024 către 7,9% în 2031.
În aceste condiții, respectarea termenului pentru eliminarea IMCA depinde de integrarea impactului său în construcția bugetară și de aplicarea celorlalte măsuri anunțate. Rezultatele strategiei de colectare și control al cheltuielilor vor putea fi evaluate după adoptarea bugetului și după primele execuții bugetare din 2027.
Pentru companii, programul conturează perspectiva unui sistem cu o taxă mai puțin, proceduri simplificate pentru contribuabilii corecți și verificări concentrate asupra riscurilor fiscale. Angajamentul central rămâne eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri la 1 ianuarie 2027, fără o nouă amânare.