Anul 2026 a adus modificări importante în ceea ce privește impozitarea proprietăților din România, iar numeroși proprietari au constatat că sumele datorate sunt mai mari decât în anii precedenți. În funcție de caracteristicile locuinței și de hotărârile autorităților locale, diferențele pot fi considerabile.
Pentru stabilirea impozitului pe clădirile rezidențiale deținute de persoane fizice sunt luate în calcul mai multe elemente: suprafața clădirii, valoarea impozabilă pe metru pătrat, zona și rangul localității, precum și cota de impozitare stabilită la nivel local.
Există, de asemenea, posibilitatea acordării unei bonificații pentru proprietarii care își achită integral obligația fiscală până la termenul stabilit.
Formula de calcul pentru impozitul pe locuințăÎn cazul clădirilor rezidențiale pentru care impozitul se determină potrivit regulilor prevăzute de Codul fiscal, calculul pornește de la suprafața construită desfășurată.
Formula generală poate fi prezentată astfel:
Suprafața construită desfășurată × valoarea impozabilă pe metru pătrat × coeficientul de corecție × cota de impozitare
Fiecare dintre aceste elemente poate modifica suma pe care proprietarul trebuie să o achite.
În exemplul prezentat, pentru o locuință racordată la utilități este utilizată o valoare impozabilă de 2.677 de lei pentru fiecare metru pătrat.
Cota aplicabilă clădirii este stabilită prin hotărârea consiliului local, în limitele prevăzute de legislația fiscală.
Exemplu de calcul pentru un apartament de 50 de metri pătrațiPentru a înțelege mai ușor mecanismul, putem lua exemplul unui apartament cu o suprafață construită desfășurată de 50 de metri pătrați.
Presupunem că locuința se află în zona C a unei localități de rang II, iar autoritatea locală a stabilit o cotă de impozitare de 0,1%.
În acest exemplu, coeficientul de corecție utilizat este 2,20.
Calculul este următorul:
50 mp × 2.677 lei/mp × 2,20 × 0,1% = 294,47 lei
Astfel, impozitul anual rezultat este de aproximativ 294 de lei.
În localitățile în care consiliul local acordă o bonificație de 10% pentru achitarea anticipată și integrală a impozitului până la 31 martie, proprietarul din exemplul nostru ar ajunge să achite aproximativ 265 de lei.
Este important de precizat că bonificația efectivă trebuie verificată la autoritatea locală, deoarece aceasta se acordă în condițiile stabilite prin hotărârea consiliului local.
Ce se întâmplă dacă suprafața exterioară nu poate fi măsuratăO altă situație care poate influența calculul apare atunci când suprafața construită desfășurată nu poate fi determinată prin măsurarea conturului exterior al clădirii.
În asemenea situații, suprafața poate fi determinată pornind de la suprafața utilă și aplicând coeficientul de transformare prevăzut de legislație.
În exemplul prezentat, calculul pornește de la:
Suprafața utilă × 1,4
Pentru o suprafață utilă de 50 de metri pătrați, rezultă o suprafață utilizată în calcul de 70 de metri pătrați.
Aplicând aceleași valori din exemplul anterior:
70 mp × 2.677 lei/mp × 2,20 × 0,1% = 412,26 lei
Dacă este aplicabilă bonificația de 10% pentru plata integrală anticipată, suma ar scădea la aproximativ 371 de lei.
Zona și rangul localității influențează impozitulCoeficientul de corecție reprezintă un alt element important al calculului. Acesta diferă în funcție de rangul localității și zona în care se află proprietatea.
Localitățile sunt împărțite pe ranguri, Capitala fiind încadrată în rangul 0, în timp ce municipiile, orașele și satele sunt repartizate în celelalte categorii prevăzute de legislație.
În interiorul unei localități există, de regulă, zonele A, B, C și D.
Zona A corespunde, în general, sectoarelor centrale, iar spre zona D coeficientul aplicabil scade.
Pentru o localitate de rang II, de exemplu, coeficienții prezentați sunt:
Zona A – 2,40Zona B – 2,30Zona C – 2,20Zona D – 2,10
Prin urmare, două proprietăți cu aceeași suprafață și caracteristici similare pot genera impozite diferite dacă sunt amplasate în zone diferite.
Impozit suplimentar pentru proprietățile cu valoare ridicatăSeparat de impozitul local obișnuit pe clădire, pentru anumite proprietăți rezidențiale cu valori ridicate poate exista și obligația achitării impozitului special reglementat de Codul fiscal.
Acesta trebuie analizat separat de formula obișnuită a impozitului local, deoarece se aplică numai dacă sunt îndeplinite condițiile și pragurile prevăzute de legislația în vigoare.
Proprietarii unor astfel de imobile trebuie să verifice valoarea relevantă fiscal și regulile aplicabile pentru anul 2026 înainte de stabilirea obligației de plată.
Termenele de plată sunt importanteImpozitul pe clădiri se achită către bugetul local, iar respectarea termenelor este importantă pentru evitarea accesoriilor fiscale.
Proprietarii care achită integral impozitul până la 31 martie pot beneficia, acolo unde autoritatea locală a decis acordarea facilității, de o bonificație de până la 10%.
În cazul neachitării obligațiilor fiscale la termenele prevăzute, pot fi calculate dobânzi și penalități de întârziere, iar pentru datoriile restante autoritățile fiscale locale pot aplica procedurile legale de recuperare.
Ce trebuie să verifice fiecare proprietarSuma exactă nu poate fi stabilită doar în funcție de numărul de metri pătrați. Contează tipul și caracteristicile clădirii, suprafața fiscală utilizată, zona, rangul localității, cota stabilită de consiliul local și eventualele facilități aprobate.
Din acest motiv, proprietarii ar trebui să consulte decizia de impunere și hotărârea consiliului local aplicabilă pentru anul 2026.
Formula generală ajută la estimarea impozitului, însă suma înscrisă oficial în evidențele organului fiscal local rămâne cea care trebuie avută în vedere pentru efectuarea plății.