Raluca nu era genul de persoană care să adopte animale. Avea o viață agitată, două joburi și zero timp pentru ea. Dar în seara aceea, ceva a făcut-o să se oprească. Pe marginea drumului, ud și speriat, un cățeluș o privea fix, ca și cum o cunoștea.
„Hai, du-te…”, i-a spus, încercând să se îndepărteze. Dar când s-a uitat în spate, el era tot acolo, mergând în urma ei, la câțiva pași distanță.
A ajuns acasă, a deschis poarta, și cățelul a rămas la marginea trotuarului, nemișcat. S-a uitat la el, a oftat, și i-a făcut semn să intre. Nu l-a putut lăsa în frig.
I-a pus un prosop vechi în hol, puțină apă și resturi de pui. S-a dus la culcare convinsă că dimineața va dispărea.
Dar când s-a trezit… el era tot acolo. Liniștit. Privind-o. Și atunci a văzut: la gâtul lui, sub blana murdară, era legată o mică medalie. Pe ea scria ceva. Când a șters mizeria și a citit, i-a înghețat sângele:
„Ducă-se acolo unde a murit Alin.”
Alin… era fratele ei. Dispărut în urmă cu 3 ani. Niciodată găsit. Niciun indiciu.
Și totuși, acest cățel apărea acum, cu un mesaj clar.
Ce a urmat? Raluca a urcat în pod, acolo unde păstra câteva dintre lucrurile lui. Când a desfăcut cutia cu vechituri, cățelul a început să latre. Și să scurmene într-un colț al podelei.
Ceea ce a descoperit acolo… a rescris tot ce credea că știe despre dispariția fratelui ei.
O scrisoare. O poză. Și o hartă.
Ce legătură avea cățelul cu fratele ei? Cine i-a legat medalionul de gât? Și ce e pe acea hartă misterioasă?