Când s-a întors în biroul masiv, toți o priveau ca pe o elevă care întârzie la oră.Adriana și-a pus zâmbetul acela calm, cel pe care îl purta la întâlniri cu investitori aroganți și clienți care nu credeau că o femeie poate construi ceva din nimic.
— Semnez, spuse ea liniștit.O tăcere scurtă se așternu peste încăpere.Rodolfo aprobă din cap, Beatriz zâmbi cu satisfacție, iar Patricio abia dacă ridică privirea din telefon.Adriana semnă fiecare pagină, una câte una, fără să tremure.
Când totul s-a terminat, avocatul a luat dosarul și a spus:— Felicitări, sunteți oficial logodnica unui Valenzuela.Ea a zâmbit scurt.„Pentru puțin timp”, gândi.
În seara aceea, în apartamentul mic din centrul orașului, și-a scos rochia, și-a prins părul și a deschis laptopul.Un ecran plin de cod, conturi, servere și documente o aștepta.„Activează tot acum” nu fusese doar o expresie.Fusese semnalul pentru o mișcare planificată în detaliu timp de șase luni.
Iulian, avocatul ei și partenerul de afaceri, fusese cel care descoperise cum averea familiei Valenzuela se sprijinea pe contracte ascunse, conturi offshore și tranzacții cu firme-fantomă.Totul legal la prima vedere. Dar doar la prima.
În timp ce familia îi pregătea nunta fastuoasă, Adriana își pregătise propria ceremonie: una de eliberare.Toate actele prin care compania ei fusese transferată temporar pe alt nume urmau să fie anulate luni, exact în ziua nunții.Compania avea să revină integral la ea, iar fondurile de 9 milioane urmau să fie mutate în siguranță, departe de orice control.
În noaptea dinaintea nunții, mama ei a venit la hotel cu lacrimi în ochi.— Ești fericită, fata mea?Adriana a zâmbit și a luat-o de mână.— Sunt mai liberă decât am fost vreodată, mamă.
A doua zi, mireasa a coborât din mașina albă și a intrat în biserică.Oamenii se întorceau, zâmbeau, fotografiau, iar Patricio o aștepta la altar.Ea mergea calm, fără să simtă greutatea rochiei, fără emoția aceea care ar fi trebuit să existe.
În momentul în care preotul a întrebat dacă acceptă să-i fie soție, Adriana a zâmbit larg.— Nu.Cuvântul a căzut peste mulțime ca o bombă.
Rodolfo s-a ridicat furios, Beatriz a rămas împietrită, iar Patricio a făcut un pas înapoi.Adriana s-a întors spre invitați și a spus tare, cu voce limpede:— O familie care cere umilință nu merită iubire. Iar o femeie care își cunoaște valoarea nu semnează pentru a-și pierde libertatea.
Apoi și-a ridicat voalul, și-a scos inelul și a pășit spre ieșire, în aplauzele uimite ale câtorva femei din sală.
În aceeași zi, la prânz, familia Valenzuela a primit un telefon de la avocatul lor.Conturile le fuseseră blocate, iar compania lor principală era cercetată pentru evaziune.Rodolfo a înțeles prea târziu.
Adriana era deja în drum spre aeroport, cu o geantă mică și un zâmbet mare.A trimis un mesaj scurt lui Iulian: „Cazul închis.”
Apoi, privind pe fereastra avionului, și-a promis că nu va mai lăsa niciodată pe nimeni să o facă să se simtă „partea B” a propriei vieți.