Împărțirea bunurilor la divorț ridică adesea întrebări atunci când locuința familiei a venit ca sprijin de la părinții unuia dintre soți. Răspunsul nu este universal: totul depinde de actul juridic prin care casa a ajuns la fiu sau fiică în timpul căsătoriei. În funcție de situație, imobilul poate fi bun comun sau, dimpotrivă, bun propriu.
Când locuința e trecută prin vânzare–cumpărareDacă părinții aleg să transfere casa către copil printr-un contract de vânzare–cumpărare, imobilul intră în patrimoniul comun al soților, pentru că este dobândit în timpul căsătoriei. Chiar dacă banii nu provin din efortul cuplului, modul de dobândire contează juridic, iar la partaj locuința se tratează ca bun comun.
„Dacă părinții trec casa pe numele dumneavoastră printr-un contract de vânzare-cumpărare, atunci soția are drept, pentru că este bun comun dobândit în timpul căsătoriei”, a precizat avocatul.
Prin urmare, într-o astfel de ipoteză, la desfacerea căsătoriei se poate ajunge la împărțirea imobilului sau la compensarea valorii, conform regulilor generale ale regimului matrimonial legal.
Când locuința este donată unuia dintre soțiScenariul se schimbă radical dacă părinții optează pentru donație. O casă donată exclusiv fiului sau fiicei devine bun propriu, chiar dacă donația s-a făcut în timpul căsătoriei. În acest caz, la divorț imobilul nu intră la partaj.
„Dacă se face un contract de donație și se donează doar către dumneavoastră, atunci soția, la divorț, nu are niciun drept. Bunurile dobândite prin donație, chiar dacă apar în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii și nu se împart”, a explicat avocatul Gabriela Ursărescu.
Legea tratează identic donațiile și moștenirile: acestea rămân în patrimoniul personal al celui care le primește, indiferent de momentul dobândirii. Practic, ceea ce părinții oferă ca dar nu devine proprietatea familiei, ci a persoanei căreia i-a fost donat.
Ce e util să verificați: pentru a înțelege în ce categorie se află locuința, uitați-vă la actul de dobândire (contractul de vânzare–cumpărare sau contractul de donație) și la înscrierea din cartea funciară. Denumirea actului, părțile menționate în el și clauzele pot indica fără echivoc dacă aveți de-a face cu un bun comun sau cu un bun propriu.
Sugestie practică: discutați cu notarul sau cu un avocat înainte de transferul proprietății. Modul în care este redactat actul – vânzare–cumpărare ori donație – poate influența decisiv ce se întâmplă cu locuința dacă, la un moment dat, ajungeți la partaj.
Împărțirea bunurilor la divorț ridică adesea întrebări atunci când locuința familiei a venit ca sprijin de la părinții unuia dintre soți. Răspunsul nu este universal: totul depinde de actul juridic prin care casa a ajuns la fiu sau fiică în timpul căsătoriei. În funcție de situație, imobilul poate fi bun comun sau, dimpotrivă, bun propriu.
Când locuința e trecută prin vânzare–cumpărareDacă părinții aleg să transfere casa către copil printr-un contract de vânzare–cumpărare, imobilul intră în patrimoniul comun al soților, pentru că este dobândit în timpul căsătoriei. Chiar dacă banii nu provin din efortul cuplului, modul de dobândire contează juridic, iar la partaj locuința se tratează ca bun comun.
„Dacă părinții trec casa pe numele dumneavoastră printr-un contract de vânzare-cumpărare, atunci soția are drept, pentru că este bun comun dobândit în timpul căsătoriei”, a precizat avocatul.
Prin urmare, într-o astfel de ipoteză, la desfacerea căsătoriei se poate ajunge la împărțirea imobilului sau la compensarea valorii, conform regulilor generale ale regimului matrimonial legal.
Când locuința este donată unuia dintre soțiScenariul se schimbă radical dacă părinții optează pentru donație. O casă donată exclusiv fiului sau fiicei devine bun propriu, chiar dacă donația s-a făcut în timpul căsătoriei. În acest caz, la divorț imobilul nu intră la partaj.
„Dacă se face un contract de donație și se donează doar către dumneavoastră, atunci soția, la divorț, nu are niciun drept. Bunurile dobândite prin donație, chiar dacă apar în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii și nu se împart”, a explicat avocatul Gabriela Ursărescu.
Legea tratează identic donațiile și moștenirile: acestea rămân în patrimoniul personal al celui care le primește, indiferent de momentul dobândirii. Practic, ceea ce părinții oferă ca dar nu devine proprietatea familiei, ci a persoanei căreia i-a fost donat.
Ce e util să verificați: pentru a înțelege în ce categorie se află locuința, uitați-vă la actul de dobândire (contractul de vânzare–cumpărare sau contractul de donație) și la înscrierea din cartea funciară. Denumirea actului, părțile menționate în el și clauzele pot indica fără echivoc dacă aveți de-a face cu un bun comun sau cu un bun propriu.
Sugestie practică: discutați cu notarul sau cu un avocat înainte de transferul proprietății. Modul în care este redactat actul – vânzare–cumpărare ori donație – poate influența decisiv ce se întâmplă cu locuința dacă, la un moment dat, ajungeți la partaj.