Negocierile pentru încheierea războiului din Ucraina readuc în atenție obiectivele Rusiei privind securitatea întregului continent european, inclusiv a României. Într-o analiză publicată în The Telegraph, editorialistul David Blair susține că Vladimir Putin urmărește limitarea prezenței militare a NATO în Europa Centrală și de Est și obținerea unei influențe asupra deciziilor care privesc apărarea statelor din regiune.
Blair pornește de la declarația lui Jared Kushner potrivit căreia un acord de pace pentru Ucraina trebuie să țină cont de „arhitectura mai largă a securității europene”. În interpretarea editorialistului, această formulare readuce în discuție revendicările prezentate de Moscova în decembrie 2021, înaintea invaziei la scară largă asupra Ucrainei.
Propunerile rusești vizau restricționarea desfășurării de trupe și armament ale Alianței în statele care au aderat după 27 mai 1997. România, Polonia, Cehia și țările baltice s-ar număra printre țările afectate de o asemenea reorganizare. Aplicarea acestor cerințe ar limita capacitatea NATO de a-și consolida prezența militară pe flancul estic și ar vulnerabiliza apărarea regiunii, argumentează autorul.
Un alt element invocat în analiză privește condițiile în care ar putea fi acceptate excepții. Desfășurarea unor forțe suplimentare ar necesita acordul tuturor părților implicate, inclusiv al Rusiei. Potrivit lui Blair, un asemenea mecanism i-ar permite Moscovei să blocheze decizii privind sprijinul militar pentru statele amenințate.
Cererile Kremlinului au fost respinse în decembrie 2021 de administrația americană condusă de Joe Biden și de aliații europeni. În februarie 2022, Rusia a declanșat invazia la scară largă asupra Ucrainei.
În contextul actualelor discuții diplomatice, editorialistul analizează și rolul lui Donald Trump. Referirile președintelui american la un acord de amploare ridică întrebări despre posibilitatea extinderii negocierilor dincolo de situația Ucrainei. Poziția sa față de revendicările rusești privind prezența NATO în Europa rămâne însă neclară în analiza prezentată.
Blair subliniază că Washingtonul nu poate decide singur asupra întregii prezențe militare aliate din regiune. Chiar și în eventualitatea retragerii unor efective americane, țări precum Regatul Unit, Canada și Germania pot menține militari în statele de pe flancul estic. Deciziile acestor guverne nu depind exclusiv de voința președintelui american.
În același timp, declarația lui Kushner potrivit căreia un acord nu ar trebui să permită unui stat să împiedice deciziile independente ale altuia intră în contradicție cu ideea unui drept de veto acordat Rusiei asupra desfășurărilor NATO.
Concluzia lui David Blair este că orice negociere privind securitatea europeană trebuie să includă statele europene. În opinia sa, acestea dispun de suficiente instrumente politice și militare pentru a împiedica aplicarea unui aranjament convenit exclusiv între Washington și Moscova și trebuie să își folosească această putere în negocieri.