Luca Niculescu, diplomatul desemnat de președintele Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru, are în spate o poveste de familie mai puțin cunoscută, marcată de perioada de prosperitate din România interbelică, de pierderile suferite în timpul comunismului și de o legătură specială cu Franța, începută încă din copilărie.
Nicușor Dan l-a desemnat pe Luca Niculescu după o nouă rundă de consultări cu partidele parlamentare, aceasta fiind a patra încercare de formare a unui Guvern în ultimele luni. Președintele și-a motivat alegerea prin experiența diplomatică a lui Niculescu și prin capacitatea acestuia de a negocia și armoniza poziții diferite, afirmând că l-a ales pe cel care, în opinia sa, are cele mai mari șanse să formeze o majoritate parlamentară.
Povestea familiei lui Luca Niculescu Luca Niculescu provine dintr-o veche familie de comercianți bucureșteni. El însuși a povestit, într-un amplu interviu acordat cu ani în urmă, că firma familiei fusese înființată de stră-străbunicul său, Luca P. Niculescu, și ajunsese una dintre afacerile cunoscute ale epocii.
Familia făcea comerț cu țesături fine și stofe, iar ulterior și-a extins activitatea, deschizând o fabrică de conserve și mai multe ferme. Potrivit relatării lui Luca Niculescu, afacerea ajunsese la zeci de sucursale în țară.
Istoria familiei nu a fost însă una lipsită de momente dificile. Firma fusese deja afectată puternic de criza economică din perioada 1929-1933, iar ulterior unele dintre proprietățile familiei au fost naționalizate sau distruse.
Niculescu își amintea că, în copilărie, locuința familiei era plină de mobilier și tablouri vechi pe care părinții și bunicii reușiseră să le păstreze din casele pierdute. Printre acestea se aflau inclusiv lucrări semnate de pictori români importanți.
Bunicul său a ajuns la muncă forțată Una dintre cele mai dramatice povești din familie este cea a bunicului său, care purta tot numele Luca Niculescu.
Acesta studiase comerțul, urmând liceul la Lausanne și apoi facultatea la Leipzig, dar viața sa avea să se schimbe radical după instalarea regimului comunist.
Potrivit mărturiei lui Luca Niculescu, bunicul său a fost trimis la Canal, iar ulterior a muncit în Bărăgan. După revenirea în București, a avut dificultăți în a-și găsi de lucru și a ajuns să muncească inclusiv în croitorie, să facă dopuri de plută și, mai târziu, să fie mecanic auto.
Era o schimbare uriașă pentru un om provenit dintr-o familie care avusese înainte de război o situație financiară foarte bună.
Legătura cu Franța a început în copilărie Relația lui Luca Niculescu cu Franța nu a început odată cu numirea sa ca ambasador.
El a povestit că în familie se vorbea franceză și germană. Uneori, părinții și bunicii schimbau limba tocmai pentru ca cei mici să nu înțeleagă anumite conversații, iar acest lucru i-a stârnit curiozitatea și dorința de a învăța franceza.
Mai exista însă și o legătură personală puternică.
Bunica sa paternă, Getty Iconomu, plecase din România la sfârșitul anilor ’60 și se stabilise în Franța. Tatăl lui Luca Niculescu nu și-ar fi putut vedea mama timp de peste două decenii.
Luca Niculescu a cunoscut-o abia după căderea regimului comunist. Prima sa călătorie importantă la Paris a avut loc în 1991, iar în anii următori și-a petrecut frecvent vacanțele în Franța, vizitând-o până la moartea acesteia, în 2002.
De la adolescentul cu plete la jurnalist și diplomat Imaginea lui Luca Niculescu din tinerețe era foarte diferită de cea a diplomatului cunoscut astăzi.
El a povestit că la aproximativ 20 de ani purta blugi rupți și plete, spre nemulțumirea tatălui său, care era foarte elegant. Asculta Pink Floyd și Led Zeppelin și urmărea Europa Liberă.
După Revoluție a ales jurnalismul și a lucrat peste două decenii în presă, inclusiv în cadrul RFI România. Legătura sa profesională cu Franța s-a consolidat și prin studiile urmate la Strasbourg.
În 2016 a trecut oficial în diplomație și a devenit ambasadorul României la Paris. Ulterior, cariera sa l-a adus în poziția de coordonator al procesului de aderare a României la OCDE, experiență invocată de Nicușor Dan ca argument pentru desemnarea sa la conducerea Guvernului.
Proiectul de la Paris de care s-a declarat cel mai mândru În perioada în care a fost ambasador în Franța, Luca Niculescu a spus că unul dintre proiectele de care este cel mai mândru a fost atribuirea numelui Reginei Maria unei porțiuni din cheiul Senei, în apropierea Turnului Eiffel.
Diplomatul povestea că a lucrat mai mulți ani împreună cu autoritățile locale din Paris pentru ca acest lucru să devină posibil.
Ani mai târziu, omul care ajunsese pentru prima dată la Paris în 1991 pentru a-și întâlni bunica avea să reprezinte România chiar în capitala Franței.
Acum, Luca Niculescu se află în fața unei provocări complet diferite. După cariera de jurnalist, mandatul diplomatic și coordonarea dosarului OCDE, el trebuie să negocieze sprijinul parlamentar necesar pentru formarea unui Guvern și să obțină voturile care să îi permită să ajungă efectiv la Palatul Victoria.