A doua zi m-am întâlnit cu Elias. Fusese cel mai bun prieten și avocat al tatălui meu. Unul dintre puținii oameni în care tata avusese încredere totală. A studiat toate documentele. În liniște. Fără să mă întrerupă. Când a terminat, și-a scos ochelarii. — Au plănuit asta de luni întregi. — Pot să mă opresc? … Read more
La câteva clipe după ce am terminat de vorbit, în sală s-a făcut o liniște deplină. Doamna Elena mă privea cu un zâmbet ironic. Era convinsă că mă făcuse de râs în fața tuturor. Dar eu nu mai simțeam nici furie, nici rușine. Doar liniște. Andrei mi-a strâns mâna. — Victoria… hai să plecăm. Am … Read more
CONTINUAREA– Soacra mea a rămas câteva clipe fără să spună nimic. Apoi a făcut un pas înainte. — Irina… nu am venit să vă împăcăm. Am clipit surprinsă. Mă pregătisem pentru reproșuri. Pentru acuzații. Nu pentru asta. — Atunci? Mariana și-a frământat mâinile. — Nu știm unde este Alexandru. Am simțit cum îmi îngheață privirea. … Read more
Și tocmai de aceea le lăsasem acel plic sub bolul cu fructe. Am coborât din taxi în fața blocului mamei mele și, pentru prima dată după multe luni, am simțit că pot respira fără să mă uit peste umăr. Mama m-a îmbrățișat fără să pună întrebări. A pus ceainicul pe foc, mi-a turnat o cană … Read more
Partea a 2-a, continuarea povestii –Ușa s-a deschis încet. În prag stătea o femeie de vreo treizeci și cinci de ani, cu un copil de câțiva ani ascuns după piciorul ei. Ne-a privit nedumerită. — Bună ziua… îl caut pe Costel, a spus bătrâna cu un zâmbet cald. Sunt mama lui. Femeia a rămas câteva … Read more
…În clipa următoare, tata a ridicat paharul, pregătit să arunce și mai multă otravă în fața tuturor, dar unchiul Toma a făcut doi pași înainte. Mi-a făcut un semn discret, un gest mic, dar apăsător, care mi-a întors stomacul pe dos. Am simțit plicul în buzunarul sacoului, greu ca o piatră. Nu știam ce era … Read more
…nu apucasem să întreb nimic. Mă agățam de brațul lui Sandu, iar inima îmi bătea atât de tare încât simțeam că o aud în urechi. Încercam să mă uit din nou spre sicrie, dar vederea îmi era încețoșată de lacrimi și de groază. În mintea mea răsuna un singur gând: dacă unul dintre sicrie era … Read more
Am ieșit afară fără grabă, simțind cum toți ochii rămân agățați de mine, de parcă abia atunci mă vedeau cu adevărat. Vântul ridicat de palele elicopterului îmi flutura părul și puloverul simplu, acela pe care îl consideraseră prea modest pentru o femeie „care încă nu se descurcă în viață”. Dar pentru prima dată, hainele mele … Read more
Am simțit cum toți ochii se lipesc de mine, de parcă până atunci aș fi fost invizibilă, iar brusc se aprinsese un reflector uriaș în mijlocul sălii. M-am ridicat încet, fără grabă, cu o liniște pe care n-o mai simțisem de mult. Nu pentru că nu mă durea ce făcuseră ani la rând, ci pentru … Read more
De aici a început totul să mă apese cu adevărat.Simțeam cum trag pentru toată lumea, iar nimeni nu trage pentru mine. Anii au trecut, iar eu m-am obișnuit cu ritmul ăsta obositor.Munceam, învățam, plăteam.La un moment dat, nici nu mai aveam timp să mă întreb dacă e corect.Era viața mea și basta. După ce am … Read more