Narcisa Suciu, una dintre cele mai iubite artiste de la noi din țară, a ajuns la spital în stare gravă. Artista a fost operată de urgență, după ce i s-a făcut rău. A trecut prin multe complicații si îi mulțumește lui Dumnezeu că a scăpat cu viață. Narcisa Suciu, la un pas de moarte Cântăreața … Read more
Partea 2 – ContinuareAnul acesta eu nu mai pun mâna pe sapă. Soacra a rămas câteva clipe fără glas. Apoi și-a revenit. — Cum adică nu muncești? Grădina asta este a familiei! Am zâmbit liniștită. — Exact. A familiei. Atunci să muncească toată familia. Adrian a făcut un pas spre mine. — Hai, nu începe … Read more
Partea 2 – ContinuareaAm închis telefonul și m-am uitat la ei fără să mai spun nimic. Pentru prima dată în seara aceea, zâmbetul lui Toma dispăruse. — Cu cine ai vorbit? întrebă tata. — Cu avocatul meu. Mama a râs scurt. — Și ce crezi că mai poate face acum? Actele sunt semnate. — Așa … Read more
În bucătărie s-a făcut liniște. Eric s-a uitat când la mine, când la mama lui. — Mădă… nu exagera. — Serios? Am arătat spre ruleta de pe masă. — Eu lipsesc două ore de acasă și voi deja măsurați camerele și împărțiți apartamentul. Clara își încrucișă brațele. — Nu împărțim nimic. Încercăm doar să vă … Read more
Partea 2 –Tata a rămas câteva clipe cu privirea ațintită spre mine. Apoi a lăsat încet ceașca pe masă. — Irina… noi nu ți-am spus niciodată că apartamentul acesta va fi al tău. Am simțit cum îmi ia foc obrajii. — Dar… era normal să cred asta. Mama și-a împreunat mâinile. — Normal pentru cine? … Read more
În sufragerie s-a făcut liniște. Gabi mă privi zâmbind. Era convins că urma să le spun cât de fericită sunt. — Prima veste, am început eu calm, este că acele chei sunt ale apartamentului meu, nu ale dumneavoastră. Zâmbetul lui se înțepeni. Mama lui râse scurt. — Hai, lasă glumele. — Nu glumesc. M-am întins, … Read more
Agentul răsfoi primele pagini ale dosarului fără prea mare atenție. Apoi privirea i se opri asupra legitimației. Fața i se schimbă brusc. — De unde ai documentele astea? întrebă el, încercând să pară sigur pe sine. Femeia îl privi calm. — Sunt ale mele. Celălalt polițist se apropie și aruncă o privire peste umărul colegului. … Read more
Pe patul din sticlă, în brațele asistentei, nu era băiatul pe care îl visase.— „Domnule Popa, s-a produs o mică încurcătură…”, a spus femeia cu voce joasă. Hector a simțit cum i se înmoaie genunchii.— „Ce încurcătură? Unde e fiul meu?” Asistenta a oftat și i-a întins o foaie.— „Copilul dumneavoastră s-a născut sănătos, dar… … Read more
Înăuntru era o singură foaie, îngălbenită puțin, cu scrisul ordonat al lui Mihai. Am recunoscut fiecare literă, fiecare buclă de la „m”, fiecare punct apăsat de parcă ar fi bătut cu inima pe hârtie. „Dacă deschizi asta, iubirea mea, înseamnă că au venit. Nu te lăsa prinsă în plasa lor. Iartă, dar nu uita. Ceea … Read more
Am lăsat paharul jos, iar zgomotul ușor al sticlei pe lemnul mesei a făcut toți ochii să se întoarcă spre mine. Zâmbeam, dar în interiorul meu se ridica un val cald, o forță pe care nu o mai simțisem de mult. — Aș vrea să spun și eu câteva cuvinte, am început, cu voce calmă. … Read more