— Vreau să-i mulțumesc unei persoane care m-a făcut să înțeleg că uneori viața îți oferă o a doua șansă, a continuat Alexandru. Dacă mă aude, sper să știe că sunt gata să fac pasul pe care trebuia să-l fac de mult. În avion s-a lăsat liniștea. Am simțit cum mi se strânge stomacul. Nu … Read more
Am rămas nemișcată. Simțeam mâna Ioanei strânsă peste a mea, iar fiecare secundă părea mai lungă decât cea dinainte. Din patul de lângă ea s-a auzit un oftat. Mihai s-a mișcat încet, fără să se întoarcă spre mine. — A plecat? a întrebat el cu o voce joasă. Ioana nu i-a răspuns imediat. A privit … Read more
Andrei s-a întors într-o seară de vineri, obosit, cu geanta de voiaj în mână și zâmbetul acela care mereu mă făcea să mă simt acasă. Când m-a sunat să mă întrebe unde sunt, i-am spus adevărul. Nu tot. Doar atât cât să vină. Ne-am întâlnit la mica garsonieră închiriată. A privit în jur, confuz. —De … Read more
Când mașina tatălui a intrat pe drumul de pământ al satului, acesta a strâns volanul cu nervi. În mintea lui era deja pregătit discursul. Se aștepta să-și găsească fiul slab, neîngrijit, nervos, gata să cedeze. Curtea casei era mică, dar curată. Gardul vopsit recent. O poartă simplă, din lemn. Tatăl se opri brusc când văzu … Read more
După ce i-am spus codul, el a zâmbit scurt, satisfăcut, ca și cum ar fi câștigat o bătălie. A ieșit din dormitor fără să mai spună nimic. Am auzit ușa trântindu-se, apoi liniște. Am rămas întinsă câteva secunde, privind tavanul. Inima îmi bătea tare, dar nu de frică. Era o liniște stranie în mine. O … Read more
Nu am putut răspunde imediat. În cutie era un teanc ordonat de plicuri, legate cu o panglică roșie, și deasupra lor, o scrisoare. Hârtia era simplă, dar scrisul atent, clar, ca al cuiva care a vrut să spună exact ce trebuie. Am deschis scrisoarea cu mâinile tremurânde. „Nu știu dacă o să găsesc vreodată cuvintele … Read more
Radu a apucat plicul cu un gest nervos.Îl recunoșteam. Era genul acela de plic pe care nu vrei să-l primești niciodată. Carmen stătea lângă el, cu brațele încrucișate, deja pregătită să mă facă în toate felurile.Dar când Radu a scos prima foaie și a început să citească, ceva s-a schimbat. Fața i s-a albit.Apoi a … Read more
A lăsat mătura sprijinită de gard și și-a șters mâinile pe șorț. Nu aștepta pe nimeni. Când a deschis, a rămas fără aer. În fața ei stăteau doi bărbați înalți, în uniforme impecabile de pilot. Cămașă albă, epoleți aurii, șapcă ținută drept sub braț. Pentru o clipă nu i-a recunoscut. Apoi unul dintre ei a … Read more
Mia își sprijini palmele pe podeaua rece, dar nu ca să strângă mâncarea. Se oprește o secundă. Inspiră adânc. Apoi, foarte calm, se ridică. Își desprinde șorțul alb, pătat de vin, îl împăturește atent și îl pune pe masă, lângă paharul unui domn cu costum scump. Sala murmură. Domnul Gozon rămâne cu gura întredeschisă. „Ce … Read more
…și asta m-a lovit mai tare decât orice palmă. S-a ridicat brusc, prea repede pentru cineva cu burta atât de mare, și a încercat să-și șteargă mâinile ude de tricou. I-au tremurat degetele. Nu de bucurie. De frică. „Adrian, eu… doar—” a început ea, dar Elena s-a ridicat prima. „Domnule Popa, pot explica”, a spus … Read more