Pe măsură ce orele treceau, între cei patru se forma ceva ce niciunul nu mai simțise de foarte mult timp. Liniște. Nu liniștea aia apăsătoare a singurătății. Ci liniștea care apare când simți că nu mai trebuie să lupți singur. Ana le-a arătat casa. Mică. Curată. Cu pereți albi și perdele cusute chiar de ea. … Read more
— Andrei… Dumnezeu vede tot ce faci pentru mine. Am zâmbit stânjenit. — Lasă, doamnă Maria. Nu fac mare lucru. Dar ea m-a strâns mai tare de mână. — Ba faci. În zilele astea, oamenii trec pe lângă bătrâni ca pe lângă niște umbre. Cuvintele ei au rămas cu mine mult timp. În lunile care … Read more
…și totuși, acum era aici. În sala VIP, în același loc unde Dominic și Isabela râdeau de ea ca de o glumă proastă. Când îi văzuse intrând, instinctul ei fusese să își plece privirea, să se facă mică, să treacă neobservată. Dar nu mai era femeia aceea speriată de acum un an. Totuși, durerea adâncă … Read more
A tastat numărul, dar în clipa următoare a simțit cum mâna îi tremură. Nu mai era sigură dacă voia să urle, să plângă sau doar să închidă ochii și să uite tot. În loc să formeze apelul, a pus telefonul pe masă și s-a lăsat pe spate, respirând adânc. Toată viața ei se spărsese într-o … Read more
…În interiorul fotoliului, ascunse sub burete și pânză, erau pachete groase, legate strâns cu bandă adezivă. Ana a dus mâna la gură. — Mihai… ce e asta? El a desfăcut cu grijă unul dintre pachete. Dinăuntru au alunecat teancuri de bancnote. Lei. Numai lei. Bancnote de 100 și 200, legate ordonat. Au rămas amândoi nemișcați. … Read more
Marian a zâmbit stânjenit, dar pentru prima dată sincer. Iulia se uita la el altfel acum. Nu cu supărare. Nu cu ironie. Parcă îl vedea pentru prima dată fără poze editate, fără promisiuni umflate. Doar un om. Cu barba ușor încâlcită și ochii obosiți. — Și dacă n-aș vrea blondă? — a întrebat el încet, … Read more
…și cu liniștea mea. Am rămas câteva clipe în mașină, privind intrarea mall-ului. Nu tremuram. Nu aveam nod în gât. Doar o claritate pe care n-o mai simțisem niciodată. Telefonul vibra încontinuu. Andrei. Apoi Doina. Apoi iar Andrei. Am închis sonorul. Când am ajuns acasă, portarul m-a privit cu o reținere ciudată. Știa deja. În … Read more
După ce am spus acele cuvinte, în bucătărie s-a lăsat o liniște apăsătoare. Se auzea doar ceasul de pe perete și respirația lui sacadată. Marius se uita la mine ca la un străin. Pentru prima dată, nu mai avea replică pregătită. „Dar… ce-o să faci?” a întrebat, cu o voce mai mică decât îl știam. … Read more
Durerea l-a lovit pe Pavel ca un trăsnet. Nu era o simplă arsură. Era foc curat. Ochii i s-au umezit, respira sacadat, iar mâna îi tremura pe masă. — Ce-ai pus în ele?! — a reușit să bolborosească, cu voce stinsă. Elena nu s-a ridicat imediat. L-a privit calm, fără grabă, cu aceeași liniște pe … Read more
Pe ecran a apărut Andreea. Era filmată în mașină, noaptea. Se vedeau picături de ploaie pe geam și lumina farurilor din spate. Fața ei era obosită, dar hotărâtă. „Alina… dacă vezi filmarea asta, înseamnă că eu nu mai sunt.” Mi s-a strâns stomacul. Andreea a tras aer adânc în piept și s-a uitat direct în … Read more