Bianca și-a încrucișat brațele și l-a privit revoltată.
— Chiar ai ajuns să cauți prin registre și acte publice ca să verifici ce facem? Asta depășește orice limită.
Ion și-a păstrat calmul.
— Nimeni nu este urmărit atunci când se verifică documente oficiale. Însă, când apar transferuri suspecte, nu mai vorbim despre intimitate, ci despre responsabilitate.
Andrei a inspirat adânc, încercând să-și păstreze stăpânirea de sine.
— Tată, privești lucrurile prea simplu. Compania aceea este doar o structură provizorie, folosită pentru reorganizare și optimizare fiscală. Totul este legal, iar proprietatea va reveni în familie în câteva luni.
Ion asculta fără să-l întrerupă. În zecile de ani petrecute în afaceri auzise de nenumărate ori explicații asemănătoare. Știa că, de multe ori, cele mai elegante justificări ascundeau cele mai grave nereguli.
În loc să continue disputa, și-a schimbat complet atitudinea.
— Poate că aveți dreptate. Sunt bătrân și nu mai țin pasul cu felul în care se fac afacerile astăzi.
Vorbele lui i-au făcut pe amândoi să se relaxeze.
Ion s-a îndreptat spre ieșire, însă înainte de a părăsi biroul a surprins, în reflexia ușii de sticlă, monitorul calculatorului lui Andrei.
Fiul său muta în coșul de reciclare un document.
Titlul era imposibil de confundat:
„Transferuri_Fond_Pensie_Ionescu”
În acel moment, toate piesele au început să se lege. Vila cumpărată fără acordul lui nu era decât începutul. Dacă existau documente despre fondul său de pensie, atunci întreaga avere putea fi în pericol.
A ieșit din clădire fără să spună un cuvânt.
Abia după ce s-a așezat în mașină și a închis portiera a rupt tăcerea.
— Nu imobilul mă sperie… ci ceea ce încă nu am descoperit.
Elena l-a ascultat în liniște.
— Dacă au început să umble și la economiile mele și la banii companiei, atunci tot ceea ce am construit într-o viață poate fi distrus.
În aceeași zi și-a contactat avocatul în care avea încredere de zeci de ani.
— Vreau o verificare completă a tuturor documentelor. Nimeni din conducerea firmei nu trebuie să afle.
Auditul s-a desfășurat în deplină discreție.
Timp de două săptămâni au fost analizate conturi bancare, contracte, plăți și documente financiare din ultimii ani.
Concluziile au fost șocante.
Nu doar suma folosită pentru vilă dispăruse din patrimoniul firmei. Mai multe milioane de lei fuseseră direcționate către societăți fără activitate reală, toate având legături directe cu firme controlate de familia Biancăi. Contractele justificau servicii care nu existaseră niciodată, iar aprobările purtau aproape exclusiv semnătura lui Andrei.
Când avocatul i-a înmânat raportul final, Ion a rămas câteva clipe fără glas.
— Există vreo posibilitate să fie doar o greșeală?
Avocatul a clătinat încet din cap.
— Din păcate, nu. Totul indică existența unui plan construit cu multă atenție.
În aceeași seară, Ion și-a chemat fiul acasă.
Au rămas singuri în sufrageria în care, cu mulți ani înainte, își petrecuseră serile rezolvând probleme de matematică și vorbind despre viitor.
Ion a rupt primul tăcerea.
— Îți ofer o ultimă șansă. Nu vreau explicații complicate. Spune-mi doar adevărul.
Andrei a evitat mult timp să răspundă. În cele din urmă și-a coborât privirea.
— Totul a început cu vila. Mi s-a spus că este doar o soluție temporară. Apoi au apărut alte investiții, alte firme și alte documente. De fiecare dată mi s-a repetat că este legal și că oricum nu vei simți lipsa banilor.
— Și ai ales să crezi?
Cu voce stinsă, Andrei a răspuns:
— Am vrut să cred că nu fac nimic rău.
Pentru prima dată după mult timp, Ion nu și-a mai văzut fiul ca pe directorul financiar al companiei, ci ca pe un om care își pierduse reperele și ajunsese captiv propriilor alegeri.
În ziua următoare, Consiliul de Administrație l-a suspendat pe Andrei din funcție până la finalizarea investigațiilor. Tranzacțiile importante ale firmei au fost blocate, iar societățile implicate au fost acționate în instanță pentru recuperarea prejudiciului.
Camelia și Bianca au încercat să ajungă la o înțelegere. Au promis că vor returna vila și vor anula contractele dacă Ion renunță la acțiunile legale.
Răspunsul lui a fost ferm.
— Banii pot fi recuperați. Încrederea, mult mai greu.
Procesul s-a întins pe parcursul unui an. O mare parte din patrimoniu a fost recuperată, inclusiv drepturile asupra vilei cumpărate din fondurile lui Ion. Andrei și-a recunoscut responsabilitatea și a colaborat cu autoritățile, explicând modul în care fusese atras în întreaga schemă.
Rănile din familie nu s-au vindecat imediat. Au urmat luni de tăcere și regrete.
Într-o dimineață însă, Andrei a venit la poarta casei părintești fără să anunțe. Nu mai avea pretenții și nu mai căuta scuze.
— Tată, dacă voi reuși vreodată să-mi recâștig locul în familia noastră, vreau să fie pentru ceea ce voi face de acum înainte, nu pentru numele pe care îl port.
Ion l-a privit îndelung, apoi i-a întins mâna.
— Orice avere poate fi refăcută, dar caracterul se reconstruiește doar prin fapte. Dacă ești gata să pornești din nou de la zero, atunci și eu sunt gata să-ți ofer această șansă.
Nu toate greșelile pot fi șterse, însă din ziua aceea, tatăl și fiul au început să reclădească ceea ce pierduseră cel mai ușor: încrederea dintre ei.