Nimic din ceea ce descoperise în acea zi nu o pregătise pentru adevărul care urma să-i schimbe viața.
Jana păși încet înapoi în salon, sprijinindu-se pentru câteva clipe de cadrul ușii. Respirația îi era grăbită, iar mintea îi era copleșită de discuția pe care o auzise întâmplător pe coridor. Doi brancardieri vorbeau fără să știe că ea îi ascultă, iar numele soțului ei fusese rostit de mai multe ori.
Din conversația lor reieșea că Zaharia ar fi oferit bani pentru ca externarea ei să fie amânată sub pretextul unor investigații suplimentare. Unul dintre bărbați spusese că acesta avea nevoie de câteva zile în plus pentru a rezolva niște documente importante fără ca Jana să fie prezentă.
Cuvintele acelea îi răsunau neîncetat în minte. Deși în ultimele luni observase că soțul ei devenise distant, își ascundea telefonul și găsea mereu motive să lipsească de acasă, nu crezuse niciodată că ar putea pune la cale ceva atât de grav.
Cu mâinile tremurând, și-a adunat hainele și obiectele personale într-o geantă. Nu mai voia să rămână în spital nici măcar o clipă. Simțea că fiecare minut petrecut acolo îi oferea lui Zaharia timp să ducă la capăt ceea ce plănuise.
Când a ajuns pe hol, asistenta a încercat să o convingă să aștepte medicul pentru externare.
— Doamnă Jana, procedura nu este finalizată. Ar trebui să mai rămâneți puțin.
Ea a privit-o ferm și a răspuns calm:
— Nu mai pot rămâne aici. Plec chiar acum.
Hotărârea din glasul ei a făcut-o pe asistentă să nu mai insiste.
În fața spitalului din Ploiești, aerul rece i-a limpezit pentru câteva clipe gândurile. Oamenii își vedeau liniștiți de drumurile lor, taxiurile veneau și plecau, iar din apropiere se simțea mirosul de produse proaspăt coapte. Lumea mergea înainte, de parcă nimic nu se întâmplase.
Neștiind încotro să se îndrepte singură, Jana a sunat-o pe Mariana, vecina și prietena care îi fusese mereu aproape.
— Ai putea să vii după mine? Nu mă simt în stare să merg singură acasă.
Fără să stea pe gânduri, Mariana i-a promis că ajunge imediat.
Când s-au întâlnit, Jana nu și-a mai putut stăpâni lacrimile. Abia după ce au ajuns în apartament a reușit să-i povestească tot ce aflase în spital.
Mariana a ascultat atent fiecare detaliu, apoi a spus hotărât:
— Dacă bănuielile tale sunt adevărate, trebuie să verificăm imediat documentele din casă.
Jana a ezitat. Sertarul biroului fusese întotdeauna spațiul în care Zaharia își ținea actele, iar ea nu obișnuia să umble acolo.
— Ai tot dreptul să vezi ce ascunde, i-a spus Mariana. Este și locuința ta.
Cu inima bătând puternic, Jana a deschis sertarul. Printre dosare și contracte a observat o mapă albastră. A luat-o cu grijă și a deschis-o.
Primul document arăta că Zaharia acumulase o datorie de 30.000 de lei. Următoarea hârtie a făcut-o să încremenească: era pregătită documentația pentru vânzarea apartamentului, iar locul destinat semnăturii ei fusese lăsat liber.
Mariana a rămas fără replică.
— Acum înțeleg de ce avea nevoie să fii departe. Intenționa să rezolve totul înainte să afli.
În acel moment, toate piesele s-au așezat la locul lor. Zaharia încerca să scape de datorii folosindu-se de apartamentul care era și al Janei, iar spitalizarea prelungită îi oferea timpul necesar pentru a-și pune planul în aplicare.
Durerea provocată de trădare era uriașă, însă, odată cu adevărul, în sufletul ei începea să apară și curajul.
Mariana i-a strâns mâna și a privit-o în ochi.
— Mâine mergem la poliție, discutăm cu un notar și facem toate demersurile necesare. Nu îl vom lăsa să profite de tine.
Jana a închis mapa și a inspirat adânc. Pentru prima dată după multe luni, nu se mai simțea lipsită de apărare. Frica încă exista, însă nu îi mai controla fiecare pas.
Privindu-se în oglindă, a văzut o femeie obosită, cu urmele suferinței pe chip, dar și cu o determinare pe care nu o mai simțise de mult.
— Îți mulțumesc că ai fost lângă mine, i-a spus Marianei.
— Prietenii adevărați nu pleacă atunci când ai cea mai mare nevoie de ei, i-a răspuns aceasta cu un zâmbet.
Din acea clipă, Jana a înțeles că începutul unei vieți noi nu depindea de promisiunile celui care o trădase, ci de propriul ei curaj de a merge mai departe.