…„Da, am făcut-o, Oleg”, am spus eu calm. „Și ai semnat.”
Tăcerea care a urmat a fost grea, apăsătoare. Singurele sunete erau zumzetul frigiderului și traficul îndepărtat de pe bulevard. În apartamentul nostru din Brașov, construit cărămidă cu cărămidă, lumea se dărâma.
Am luat un dosar subțire și albastru dintr-un sertar. L-am așezat pe masă, între noi. Ca o piesă de șah.
„Uite copiile. Actul constitutiv al companiei, documentele adiționale, semnăturile dumneavoastră. Legalizate notarial. Totul.”
Aici a întins mâna, dar s-a oprit la jumătatea pasului. Degetele îi tremurau.
„Chiar crezi că asta te va salva?”, a mormăit el. „Am avocați. Am bani.”
„Ai avut bani”, l-am corectat. „Compania nu mai poate funcționa legal. Toate transferurile sunt invalide. Conturile sunt blocate până când se rezolvă această problemă.” Și „fondul de rezervă”…
Am făcut o pauză intenționată.
„Ce fond?” a șoptit el.
„Fondul meu. Zece ani de salariu, bonusuri, dividende. Tot ce n-ai observat. Aproape 1.200.000 de lei.”
Fața i s-a întunecat. S-a prăbușit pe spate ca și cum cineva i-ar fi smuls scaunul de sub picioare.
„Tu… tu m-ai jefuit?”
„Nu”, am spus eu încet. „Mă apăram.”
Atunci am simțit o frică adevărată. Nu pentru mine. Pentru el. Pentru imaginea lui, pentru amantele lui, pentru „noua lui viață”.
„Cătălina știe?”, a întrebat el, cu vocea frântă.
„Va afla. În curând. Și băncile. Și asociații.”
M-am ridicat de la masă. Pentru prima dată în seara aceea, mă simțeam obosit. Dar și un profund sentiment de ușurare.
„Ai vrut să o iei de la capăt, Oleg. Ei bine, o vei face. Fără companie. Fără casă.” „Fără mine.”
M-am dus în dormitor și am luat geanta pe care o pregătisem de mult. Nu cu haine. Cu documente.
M-am oprit în prag.
„Știi ce e ironic?” am spus fără să mă întorc. „Dacă ai fi avut curajul să-mi spui adevărul acum zece ani, poate că nu aș fi deschis niciodată servieta aceea.”
Am închis încet ușa.
Afară, aerul serii era rece și limpede. Am respirat adânc. Pentru prima dată după ani de zile, simțeam că respir cu propriii mei plămâni.
Nu am câștigat doar bani. Am câștigat libertatea.
Și acea pace simplă, românească, pe care o simți când știi că nu ai fost naiv. Când știi că ai fost răbdător. Și că, până la urmă, calculele chiar funcționează.