Notarul a citit testamentul soțului meu Totul amantei.

…Andreea a făcut un pas înapoi când Elena a deschis dosarul.

Hârtia a alunecat pe masă simplu, fără gesturi teatrale. Doar o foaie.

Una singură.

— Ce-i asta? — a întrebat notarul, apropiindu-se instinctiv.

— O hârtie cu datorii, — a spus Elena calm. — Mai exact, toate datoriile soțului meu.

Zâmbetul Andreei a încremenit.

— Ce datorii? — a râs ea forțat. — Mihai avea bani. Mulți bani.

— Avea povești, — a corectat-o Elena. — Și carduri pline… de rate.

Notarul a început să citească. Fruntea i s-a încrețit.

Credite de consum.Împrumuturi rapide.Rate restante.Dobânzi uriașe.

Total: peste480.000 de lei.

— Conform legii, — a spus Elena rar, — cine acceptă moștenirea, acceptă și datoriile.

În birou s-a făcut liniște.

Andreea a început să respire sacadat.

— Nu… nu e posibil… — a șoptit ea. — Casa… mașina…

— Sunt ipotecate, — a continuat Elena. — Apartamentul din centru e pus gaj. Casa de la țară la fel. Mașina e luată în leasing.

— Minți! — a izbucnit Andreea.

Elena a mai pus o foaie pe masă.

Extras de la bancă.

— Mihai nu mai plătise nimic de opt luni, — a spus ea. — Aștepta „investiția vieții”.

Andreea s-a lăsat pe scaun.

Voalul i-a alunecat de pe față.

— Dar mie mi-a promis… — a murmurat ea. — Rochii… vacanțe… viață…

— Știu, — a spus Elena încet. — Și mie mi-a promis.

Notarul și-a scos ochelarii.

— Domnișoară Marinescu, aveți două opțiuni, — a spus el. — Acceptați moștenirea cu tot cu datorii sau renunțați.

— Dacă renunț…? — a întrebat ea, cu voce stinsă.

— Totul revine statului și creditorilor. Doamna Popescu este deja exonerată.

Andreea a început să plângă. De data asta, pe bune.

Machiajul i s-a scurs pe obraji.

— Nu pot… nu am atâția bani…

Elena s-a ridicat.

— Nici eu nu i-am avut, — a spus ea. — Dar eu am muncit. Am plătit ce-am putut. Am strâns dovezi. M-am pregătit.

Și-a luat geanta.

— Îți las amintirile frumoase, — a adăugat. — Sunt gratis. Restul costă.

A ieșit din birou cu pași liniștiți.

Afară, soarele încălzea trotuarul.

Pentru prima dată după mulți ani, Elena a inspirat adânc.

Nu mai avea soț.Nu mai avea iluzii.

Dar avea adevărul.

Și libertatea.