Tot mai mulți români vor să știe ce sumă ar putea încasa la pensie și dacă aceasta le va menține nivelul de trai din perioada de activitate. Valoarea finală depinde de salariul net câștigat în prezent și de numărul anilor în care s-au plătit contribuții. Diferențele sunt vizibile chiar și atunci când veniturile curente sunt similare, dar vechimea diferă.
Un exercițiu de calcul pe baza veniturilor și a stagiului de cotizare indică faptul că pensia publică rămâne, în multe cazuri, departe de veniturile lunare încasate în prezent. Raportul dintre salariul net și pensie se modifică treptat odată cu vechimea, însă chiar și după cariere lungi, nivelul pensiei este moderat.
Cum se modifică pensia în funcție de vechimeÎn scenariul unui salariu net actual de 1.950 lei, valorile estimative arată astfel: după 25 de ani de muncă se ajunge la aproximativ 803 lei; după 30 de ani la circa 963 lei; după 35 de ani la aproape 1.124 lei; iar după 40 de ani de contribuții la în jur de 1.285 lei. Aceste sume arată creșterea odată cu vechimea, dar și faptul că nivelul rămâne semnificativ mai mic decât venitul curent.
La polul opus, pentru un venit net lunar de 9.750 lei, pensia estimată se situează la aproximativ 4.014 lei după 25 de ani; în jur de 4.817 lei după 30 de ani; aproape 5.620 lei după 35 de ani; și circa 6.422 lei după 40 de ani de activitate. Proporția dintre salariu și pensie rămâne, și aici, vizibil defavorabilă venitului de dinainte de retragere.
În numeroase situații, pensia publică ajunge să fie sub jumătate din venitul net actual, chiar și pentru salariații cu venituri medii sau ridicate.
Acest contrast confirmă rolul esențial al stagiului de cotizare: fiecare an în plus adaugă puncte și poate ridica suma lunară, însă nu anulează diferența față de salariu. Pentru carierele de 25 de ani comparativ cu cele de 40 de ani, gap-ul poate depăși cu ușurință mia de lei în favoarea celor care au contribuit mai mult timp.
Pensia publică vs. venitul din activitate
Rezultatele de mai sus ridică întrebări despre sustenabilitatea financiară la vârsta retragerii. Chiar și în scenarii cu vechime consistentă, pensia publică nu reușește, de regulă, să reproducă puterea de cumpărare din perioada activă. De aceea, mulți angajați aleg să-și diversifice sursele de venit pentru etapa de după încetarea activității.
În plan personal, trei direcții sunt frecvent recomandate: monitorizarea atentă a stagiului de cotizare (pentru a evita pauzele fără contribuții), optimizarea contribuțiilor în perioada activă și completarea veniturilor viitoare prin economisire privată și eventuale investiții suplimentare. O disciplină financiară constantă poate echilibra parțial diferența dintre salariu și pensie.
Practic, fiecare angajat poate verifica periodic istoricul contribuțiilor și poate estima o plajă de valori pentru pensie, folosind simulări bazate pe vechime și pe venitul net actual. Este utilă actualizarea calculelor atunci când apar schimbări de salariu, perioade asimilate sau întreruperi, pentru a înțelege din timp nevoia de resurse complementare.
Exemplele numerice prezentate sunt orientative și pot varia în funcție de parcursul profesional și de regulile aplicabile în timp (sporuri, perioade asimilate, eventuale ajustări de legislație). În lipsa unor contribuții constante și a unei strategii personale, diferența dintre veniturile din prezent și sumele încasate la pensie riscă să rămână semnificativă.
Tot mai mulți români vor să știe ce sumă ar putea încasa la pensie și dacă aceasta le va menține nivelul de trai din perioada de activitate. Valoarea finală depinde de salariul net câștigat în prezent și de numărul anilor în care s-au plătit contribuții. Diferențele sunt vizibile chiar și atunci când veniturile curente sunt similare, dar vechimea diferă.
Un exercițiu de calcul pe baza veniturilor și a stagiului de cotizare indică faptul că pensia publică rămâne, în multe cazuri, departe de veniturile lunare încasate în prezent. Raportul dintre salariul net și pensie se modifică treptat odată cu vechimea, însă chiar și după cariere lungi, nivelul pensiei este moderat.
Cum se modifică pensia în funcție de vechimeÎn scenariul unui salariu net actual de 1.950 lei, valorile estimative arată astfel: după 25 de ani de muncă se ajunge la aproximativ 803 lei; după 30 de ani la circa 963 lei; după 35 de ani la aproape 1.124 lei; iar după 40 de ani de contribuții la în jur de 1.285 lei. Aceste sume arată creșterea odată cu vechimea, dar și faptul că nivelul rămâne semnificativ mai mic decât venitul curent.
La polul opus, pentru un venit net lunar de 9.750 lei, pensia estimată se situează la aproximativ 4.014 lei după 25 de ani; în jur de 4.817 lei după 30 de ani; aproape 5.620 lei după 35 de ani; și circa 6.422 lei după 40 de ani de activitate. Proporția dintre salariu și pensie rămâne, și aici, vizibil defavorabilă venitului de dinainte de retragere.
În numeroase situații, pensia publică ajunge să fie sub jumătate din venitul net actual, chiar și pentru salariații cu venituri medii sau ridicate.
Acest contrast confirmă rolul esențial al stagiului de cotizare: fiecare an în plus adaugă puncte și poate ridica suma lunară, însă nu anulează diferența față de salariu. Pentru carierele de 25 de ani comparativ cu cele de 40 de ani, gap-ul poate depăși cu ușurință mia de lei în favoarea celor care au contribuit mai mult timp.
Rezultatele de mai sus ridică întrebări despre sustenabilitatea financiară la vârsta retragerii. Chiar și în scenarii cu vechime consistentă, pensia publică nu reușește, de regulă, să reproducă puterea de cumpărare din perioada activă. De aceea, mulți angajați aleg să-și diversifice sursele de venit pentru etapa de după încetarea activității.
În plan personal, trei direcții sunt frecvent recomandate: monitorizarea atentă a stagiului de cotizare (pentru a evita pauzele fără contribuții), optimizarea contribuțiilor în perioada activă și completarea veniturilor viitoare prin economisire privată și eventuale investiții suplimentare. O disciplină financiară constantă poate echilibra parțial diferența dintre salariu și pensie.
Practic, fiecare angajat poate verifica periodic istoricul contribuțiilor și poate estima o plajă de valori pentru pensie, folosind simulări bazate pe vechime și pe venitul net actual. Este utilă actualizarea calculelor atunci când apar schimbări de salariu, perioade asimilate sau întreruperi, pentru a înțelege din timp nevoia de resurse complementare.
Exemplele numerice prezentate sunt orientative și pot varia în funcție de parcursul profesional și de regulile aplicabile în timp (sporuri, perioade asimilate, eventuale ajustări de legislație). În lipsa unor contribuții constante și a unei strategii personale, diferența dintre veniturile din prezent și sumele încasate la pensie riscă să rămână semnificativă.