Președintele României, Nicușor Dan, a transmis în seara de 12 octombrie 2025 un mesaj de condoleanțe după dispariția pictorului și graficianului Dorel Zaica. Artistul s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani, lăsând în urmă o operă apreciată și o influență puternică asupra generațiilor de elevi pe care i-a format la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”.

În postarea publică, șeful statului a ales să omagieze personalitatea artistului prin fragmente din faimoasele dialoguri cu copiii – răspunsuri spontane și pline de sens care au făcut din Dorel Zaica un reper al pedagogiei creative. Totodată, Nicușor Dan a adăugat și câteva rânduri despre omul pe care l-a prețuit.

Mesajul transmis de Nicușor DanPrin cuvinte simple și calde, președintele a conturat portretul unui dascăl respectat și al unui cercetător atent al imaginației copilărești. Au fost evocate replici din dialogurile culese de Zaica, acele formule scurte care spun mult despre felul în care copiii înțeleg lumea.

„La ușa inimii cuiva, trebuie să ne rugăm, să năvălim sau să ciocănim?”

„La ușa inimii cuiva, trebuie să ne mișcăm și să dorim cu încetinitorul.” (13 ani)

„Aflu că ne-a părăsit Dorel Zaica. Pictor și grafician. Profesor iubit de multe generații de elevi ai Liceului Tonitza… A fost un om bun. Dumnezeu să-l ierte!”

Mesajul a strâns rapid reacții de empatie și amintiri împărtășite de foști elevi, artiști și profesori. Mulți au rememorat întâlniri cu Zaica, expoziții, cursuri sau simple discuții în care ideile prindeau viață din întrebări aparent banale, dar cu miez.

Cine a fost Dorel ZaicaNăscut la 22 iulie 1939, Dorel Zaica a fost pictor și grafician, dar mai ales un profesor care a înțeles să pună curiozitatea în centrul actului de învățare. A predat ani la rând la Liceul „Nicolae Tonitza”, unde elevii l-au cunoscut ca pe un mentor atent, un om discret și exigent, pentru care întrebările copiilor reprezentau o resursă creativă neprețuită.

Dialogurile sale cu cei mici – adunate de-a lungul timpului – au intrat în memoria culturală tocmai prin naturalețea cu care copiii definesc concepte mari. În interpretarea lui Zaica, aceste răspunsuri se transformau în exerciții de imaginație și etică, un mod de a privi realitatea fără cinism, cu luciditate și umor.

Opera lui Dorel Zaica rămâne legată de această pedagogie a libertății interioare: a încurajat nu doar tehnica și rigoarea, ci și modul în care elevii își găsesc vocea. De aceea, dispariția sa este trăită de comunitatea artistică drept o pierdere care depășește sfera personală, atingând și spațiul educației și al culturii vizuale.

În aceste zile, numeroase mesaje evocă artistul care a știut să „asculte” răspunsurile copiilor și să le dea o formă care să vorbească tuturor. O amintire care rămâne vie prin lucrări, prin lecții și prin întrebările care continuă să nască sens.

Președintele României, Nicușor Dan, a transmis în seara de 12 octombrie 2025 un mesaj de condoleanțe după dispariția pictorului și graficianului Dorel Zaica. Artistul s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani, lăsând în urmă o operă apreciată și o influență puternică asupra generațiilor de elevi pe care i-a format la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”.

În postarea publică, șeful statului a ales să omagieze personalitatea artistului prin fragmente din faimoasele dialoguri cu copiii – răspunsuri spontane și pline de sens care au făcut din Dorel Zaica un reper al pedagogiei creative. Totodată, Nicușor Dan a adăugat și câteva rânduri despre omul pe care l-a prețuit.

Mesajul transmis de Nicușor DanPrin cuvinte simple și calde, președintele a conturat portretul unui dascăl respectat și al unui cercetător atent al imaginației copilărești. Au fost evocate replici din dialogurile culese de Zaica, acele formule scurte care spun mult despre felul în care copiii înțeleg lumea.

„La ușa inimii cuiva, trebuie să ne rugăm, să năvălim sau să ciocănim?”

„La ușa inimii cuiva, trebuie să ne mișcăm și să dorim cu încetinitorul.” (13 ani)

„Aflu că ne-a părăsit Dorel Zaica. Pictor și grafician. Profesor iubit de multe generații de elevi ai Liceului Tonitza… A fost un om bun. Dumnezeu să-l ierte!”

Mesajul a strâns rapid reacții de empatie și amintiri împărtășite de foști elevi, artiști și profesori. Mulți au rememorat întâlniri cu Zaica, expoziții, cursuri sau simple discuții în care ideile prindeau viață din întrebări aparent banale, dar cu miez.

Cine a fost Dorel ZaicaNăscut la 22 iulie 1939, Dorel Zaica a fost pictor și grafician, dar mai ales un profesor care a înțeles să pună curiozitatea în centrul actului de învățare. A predat ani la rând la Liceul „Nicolae Tonitza”, unde elevii l-au cunoscut ca pe un mentor atent, un om discret și exigent, pentru care întrebările copiilor reprezentau o resursă creativă neprețuită.

Dialogurile sale cu cei mici – adunate de-a lungul timpului – au intrat în memoria culturală tocmai prin naturalețea cu care copiii definesc concepte mari. În interpretarea lui Zaica, aceste răspunsuri se transformau în exerciții de imaginație și etică, un mod de a privi realitatea fără cinism, cu luciditate și umor.

Opera lui Dorel Zaica rămâne legată de această pedagogie a libertății interioare: a încurajat nu doar tehnica și rigoarea, ci și modul în care elevii își găsesc vocea. De aceea, dispariția sa este trăită de comunitatea artistică drept o pierdere care depășește sfera personală, atingând și spațiul educației și al culturii vizuale.

În aceste zile, numeroase mesaje evocă artistul care a știut să „asculte” răspunsurile copiilor și să le dea o formă care să vorbească tuturor. O amintire care rămâne vie prin lucrări, prin lecții și prin întrebările care continuă să nască sens.