Sistemul de sănătate din România traversează o perioadă critică din cauza deficitului tot mai mare de personal medical. Spitalele se confruntă cu lipsa medicilor, asistenților și altor cadre sanitare, iar efectele încep să se vadă clar: secții închise, gărzile neacoperite și servicii medicale limitate pentru pacienți.

Ce probleme întâmpină spitalele

• Numărul de medici specialiști din spitalele publice a scăzut mult, iar departamente importante rămân cu personal insuficient sau suntem aproape să vedem închideri temporare.
• Asistenții medicali sunt supra-solicitați: sutele de pacienți, turele de gardă prelungite, volumul mare de muncă și condițiile de muncă dificile (echipament vechi, lipsa personalului de sprijin) contribuie la epuizare și demisii.
• Migrația medicilor către sectorul privat sau în străinătate continuă să erodeze capacitatea sistemului public de a acoperi necesarul de servicii medicale, mai ales în zonele rurale sau județele mai puțin dezvoltate.
• Distribuția personalului este neuniformă: spitalele din orașe mari pot avea un deficit mai mic, dar cele din zone rurale sau orașe mici se chinuie să atragă și să rețină cadre medicale.

Ce solicită spitalele / sistemul sanitar

• Majorări semnificative de salarii și sporuri pentru gărzile de noapte / turele suplimentare / specialități deficitare, astfel încât munca suplimentară să fie compensată corect.
• Îmbunătățirea condițiilor de muncă: echipamente moderne, infrastructură adecvată, sprijin pentru îngrijire, logistică și personal auxiliar.
• Programe de retenție a personalului: stimulente pentru cei care rămân în spitalele publice, mai ales în zonele rurale, contracte pe termen lung, posibilități de formare și dezvoltare profesională.
• Recrutări accelerate: concursuri transparente, facilități pentru specializări în deficit, burse pentru rezidențiat, rotații care să permită personalului să acopere posturile vacante.
• Digitizare și optimizare managerială: organizare mai bună a activității, distribuție eficientă a personalului, instrumente digitale pentru programare, telemedicină etc., care să scadă încărcătura non-medicală.

Impactul asupra pacienților și comunităților

• Acces mai greu la serviciile medicale: secții temporar închise sau cu personal minim, timpi de așteptare crescuți, unele proceduri amânate.
• Scăderea calității actului medical: risc mai mare de erori medicale, oboseală, presiune psihică ridicată asupra cadrelor, ceea ce poate afecta diagnosticarea sau tratamentul.
• Inechități regionale masive: zone cu resurse limitate sunt afectate cel mai tare, locuitorii din aceste zone rămân cu acces redus la servicii de specialitate.
• Costuri ascunse pentru pacienți: în lipsa medicului sau serviciilor în spitalele de stat, unii se orientează spre sectorul privat, ceea ce poate însemna cheltuieli mai mari.

Soluții posibile și ce ar trebui făcut urgent

• Introducerea unor politici de salarizare competitive și clare, cu sporuri pentru specialitățile deficitare, gărzile și activitățile critice.
• Sprijin financiar și logistic pentru spitalele din zonele rurale, pentru a reduce migrația internă sau plecarea în străinătate.
• Extinderea programelor de formare și rezidențiat, inclusiv facilități pentru cei care aleg să profeseze în spitalele mici sau județene.
• Crearea și implementarea unui registru național actualizat al cadrelor medicale, pentru a monitoriza deficitul pe specializări și zone, pentru o planificare anticipativă.
• Investiții în infrastructură și echipamente, dar și instrumente de management al resurselor umane: planificare, rotație, monitorizare a volumului de muncă, prevenirea burnout-ului.